După ce am trecut, destul de episodic, prin perioada de pionierat a cofetăriilor sibiene, revenim la istoria mai recentă, cea a tinereţii noastre trăite sub semnul secerii, ciocanului, partidului biruitor şi conducătorului iubit. Bineînţeles, cu distracţiile aferente perioadei. Mult mai puţin dotate logistic faţă de ce avem acum, dar mult mai omeneşti, mai vesele şi mai pline de viaţă. Aşa rezistam noi tâmpeniei generalizate. Unul din elementele de bază ale petrecerii timpului nostru liber era, desigur cofetăria.

Mersul la cofetãrie era, sunt sigur, printre primele amintiri ce le-am avut, așa, din „viața publicã”. De mânã cu pãrinții, la o masã, „farfuria de carton” cu prãjitura în ea, sticla de Ci-Co, limonadã de la automat, Sicola sau chiar Pepsi, lingu­rițele metalice... la fel, mersul tot la cofetãrie, alãturi de colegi, era deja semnul cã faci primii pași înspre matu­ritate. La fel ca prima întâlnire cu o fatã, pe care o duceai, evident, dacã nu la film, la cofetãrie unde deja treceai pe caffe-frappe sau salatã de fructe... Sau primul chiul orga­nizat, de la vreo orã cretinã cu profesori imposibili, unde, în gașcã, ocupai trei-patru mese. Bineînțeles cã toate aceste locuri încã mai existã, nu doar în memoria noastrã, ci și geografic, în oraș. Chiar dacã acum majoritatea cofetãriilor nu mai existã, iar cele exis­tente parcã nu mai au roman­tismul și simplitatea celor de odinioarã, încã ne mai apucã un fior dulce-nostagic atunci când trecem pe lângã „Perla”, „Macul” sau „Tranda­firul” și deja derulãm: uite, aici erau mesele, acolo tejgheaua, în fațã se vindea ecler, sau alte mici detalii care nu apar în niciun tratat de istorie. Dar nu putem scrie despre cofetãriile vechi sibiene fãrã a începe cu cea mai cea din Sibiu: PERLA.

Cofetãria Perla, cea mai mare. Și cea mai tare

„La Perla”. Singura, dacã nu mã înșel, cofetãrie cu douã intrãri. Un fel de 5 stele, un fel de „local de fițe” înainte de a se inventa fițele. „Faci cinste la Perla!” era prețul pentru orice serviciu al vieții de elev licean, de la împrumutat lecții restante, ajutat la teme dificile, pânã la „șansa” de a atașa, la gașca de plimbãreți în unifor­me cu matricola pe mânecã, și ceva fete-colege. Așa erau ele, conștiente de valoarea și culoarea prezenței lor. Perla era o culme a cofetãriilor. Înaintea ei era o altã cofetãrie faimoasã, cea a lui Boda, dar generația noastrã habar nu avea de asta. Ea știa de Perla.

Așezatã mai mult decât strategic, cu un vad de invidiat, în buricul târgului, Piața Mare, cu un parc frumos în vecinãtate, desființat sub pretextul cã atenta la arhitectura locului, deși toți știam cã se dorea sã fie un loc unde sã ne adune ca sã-l slãvim pe Ceaușescu, Perla era un ideal. Tu, bãiat de cartier mãrginaș, cu o cofetãrie micã, la doi pași de casã în care erau  2-3 mese jupuite și unde intrai doar ca sã iei gumã sau bomboane la cornet de 100 de grame, vedeai acolo ceva aproape din filme strãine: mese albe, cu marmurã. Scaune tot albe, cu spãtar înalt. Luminã galbenã ambientalã, care arãta superb într-un oraș super-întunecat din motive de „Stop risipei!”. Vitrine cu tot felul de prãjituri exotice, ca savarine, profiterol, Choux-a-la-creme - „șoalacrem”. Sucuri „adevã­rate”, nu porcãrii din bomboa­ne sau zmeuratã. Aici se orga­nizau și expoziții de cofetãrie-patiserie, ca, de exemplu, cea din 23 ianuarie 1985. Și câte și mai câte lucruri pe care nu le vedeaai la tot pasul, în comerțul socialist. Normal cã și tu voiai sã ajungi acolo, înãuntru. Sã vezi cum e. Sã stai ca boierul la masã. Sã con­sumi un ceva acolo, mai mult pentru ca sã treci în CV cã ai fost și tu acolo, sã nu fii de râsul comunitãții ori sã fii clasi­ficat de zgârcit ori sãrãntoc.

Înainte de „Perla”

Cofetãria „Perla” era pe latura cu Muzeul Brukenthal a Pieței Republicii, acum Piața Mare. Se învecina, la stânga, cu magazinul Romarta (intra­rea de pe str. Bãlcescu) și la dreapta cu un magazin de blãnãrie, „Favior” parcã. A fost deschisã la 31 mai 1976. Partea „dreaptã” a Perlei se afla în casa a cãrui proprietar era, în secolul al XVII-lea, comitele Valentinus Frank von Frankestein. De-a lungul timpului, aici a fost magazinul de haine și parfumuri al lui Zöhrer, apoi al Casei Gene­rale de Economii din Sibiu „Hermannstädter Allgemeine Sparkasse” - HAS. La finele secolului al XIX-lea a func­ționat cafeneaua lui Berthold Frenz, în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial fiind aici Chestura Poliției. Dupã națio­nalizarea din 1948, aici a fost o sucursalã a Casei de Eco­no­mii și Consemnațiuni – CEC. Cel de-al doilea corp al cofetã­riei se afla în imobilul cu fațada spre str. N. Bãlcescu, unde își are și adresa, la nr. 2. Aici, în partea spre piațã, era faimoasa cafenea a lui Boda, urmatã de cafeneaua lui Oskar Seiser, în perioada interbelicã.

Cofetãria „Perla”, scurtã descriere

Fiind în douã corpuri de clãdire diferite, avea douã intrãri. În principiu, ele sunt identice cu cele de acum. În corpul din stânga, erau douã încãperi: prima, era locul unde se aflau tejgheaua și vitrina frigorificã unde vedeai cam ce „se dã” aici. De acolo, spre dreapta, intrai în a doua încãpere, unde erau mesele. În celãlalt corp, care de fapt, era cel principal,  intrai, iar tejgheaua era direct în fațã, flancatã de douã vitrine frigo­rifice. Pe rafturile din spate îmi amintesc cã se aflau  niște mãrfuri destul de rare pentru acea vreme: cutii de suc și compot de ananas. Made in China, dar ananas. Destul de scumpe. La fel, în dreapta, erau o încãpere spațioasã, cu mese. Mese albe. Scaune tot albe. O atmosferã de restau­rant de lux, unde nu intra orice mârlan. Eu îmi amintesc cã, aici, clar, se servea cea mai bunã salatã de fructe. Și unul dintre cele mai bune frappeuri, deși aici pãrerile erau împãr­țite între barul de la Turn, cel de la BTT, de pe Casã sau Disco-Bar-ul din Dumbrava.

Însã perioada de final a erei socialiste, cu toate lipsurile ei de care lumea acum a uitat complet, a marcat și aceastã cofetãrie. La un moment dat, prãjiturile bune deveniserã tot mai rare, fiind înlocuite de o odioasã „Gura Râului”, un amestec de foietaj „Lica” cu margarinã și gem, iar sucurile erau de fapt extrase din bomboane reșapate ames­tecate cu apã gazoasã. Ra­reori mai pica, la zile mari, un Pepsi. Noroc cu frappeurile și salatele de fructe, chiar dacã erau la prețuri destul de mãricele.

Tot „Perla” era folositã ca reper pentru a te întâlni. „În fațã la Perla”. Totuși, în folclorul local al tinerilor vremii, se mai spunea cã nu e indicat locul, deoarece „la Perla se trage plasã”. Adicã vii, aștepți ca fraierul/fraiera, și persoana în cauzã nu vine.

Am pãțit și noi o fazã din aceasta, dar era din start cam fãcãturã. Unul din gașcã, îi spuneam Claus deși nu era deloc sas, și-a dat anunț la matrimoniale. Noi, pe fazã,
i-am rãspuns la apel, dându-ne, vorba aceea, o fatã intere­satã de el. El avea pseudo­nimul „Magic”, noi eram „Symphony”, ca sã batã bine cu piesa în vogã, pe atunci a trupei Blue System (îi plãcea și lui). I-am dat întâlnire la modul clasic, „în fațã la Perla cu ziaru-n mânã”, eram vreo cinci așteptându-l. Nu a venit. Sau ne-o fi vãzut și o fi plecat. Deci, da, am luat plasã noi, cei care voiam sã îi dãm plasã.  

Despre Perla ne mai poves­tește Lucian Macrea: „dupã pãrerea mea, cofetãria „Perla” a rãmas cea mai reprezentativã din peisajul citadin al Sibiului. Era o cofetãrie care te obliga sã ai prestanțã. Nu puteai ajunge acolo chiar așa, doar cã vroiai sã bei un Pepsi și sã servești un "Diplomat". "Perla" a fost o cofetãrie de Champions Lea­gue dupã pãrerea mea. Eleganța stilatã, cu bun gust, mobilierul aparte, alb (ceea ce era ceva deosebit fațã de "harnașamentul" altor cofetãrii de carierã, o fãceau sã fie regina cofetãriilor din oraș.  Aprovizionarea se fãcea zilnic, personalul era amabil, impe­cabil îmbrãcat, servirea era  decentã, cã doar ne aflam în inima Sibiului. Prețurile erau putin mai mari dar merita. Aveai ce și de unde alege toata gama de prãjituri și alte „dulcegãrii”, de era pe tine diabetu' și caria dentarã în floare. "Șmecherași" aici nu prea erau, ori erau dar nu se dãdeau în stambã, pentru cã era un loc central și nu își permiteau acest lucru. Pentru a-și etala gecile de piele, blugii Levi's și ciocatele, gãseau ei alte cofetãrii, la periferie. De asemenea, rari erau și elevii de la școlile militare, care și ei preferau alte cofetãrii, mai ieftine și mai retrase. Acolo am bãut cel mai bun cafe-frappe, mult timp. Era mai aromat și "adevãrat", deși, tot în acele timpuri, Lomnãșan de pe Casã încerca sa detroneze frappe-ul de la Perla, dar fãrã succes! Dacã nu mã înșel, programul era ceva mai lung decât la celelalte cofetarii. În weekend mai ales, erau mesele supraaglo­merate. Trebuia sã-ți ții din timp loc, altfel priveai cu jind la cei ce se "desfãtau" înãuntru.

Ținuta era aproape obliga­torie. Nu puteai intra acolo oricum, îmbrãcat ca azi. Noi fiind adolescenți rebeli și rockeri de Hipodrom, ne mai adunam aici și povesteam despre ce piesã a mai scos Whitesnake, ori ne întrebam de ce a plecat "Cristache" de la "Iris" și cum s-a întâmplat de locul lui a fost luat de Sanda Lãcãtușu.

Acum, doar o amintire

Perioada haoticã a anilor 90 plus urmãtorii, a ucis, în mod clar și vizibil, cea mai mare și mai frumoasã cofetã­rie sibianã. Plus cã deja moda cofetãriilor dispãruse, erau de preferat barurile cu program de satelit sau terasele cu umbreluțe. Perla a dispãrut discret, devenind, la un mo­ment dat, printre altele, centru de închirieri casete video, salon de Bingo sau magazin de îmbrãcãminte-încãlțã­min­te. Pe la mijlocul anilor 2000, deja aveam o reprezen­tațã Connex, deve­nitã acum repre­zentanța Voda­fone. În partea cealaltã, acum este ceva ce reamintește, cu nume­le, de vechea „Perla” - cafeneaua-gelaterie „Perla Timi's”. Dar parcã sibienilor din generația 70-80 le e dor de vechea „Per­la”. Care va trãi doar în amin­tirile noastre, ca loc frumos al tinereții noastre rebele.

Mulțumiri

Mulțumesc, în mod public, tuturor celor care mi-au acor­dat sprijinul pentru documen­ta­re (amintiri, imagini de epocã, etc), majoritatea lor fiind membri în deja cunoscutul grup facebook „Alt-Herman­nstadt in Ansichtskarten, Fotos, Gemälden und Grafi­ken”: Gudrun Liane Ittu, Bianca Rodica Karda, Mary Thomits, Rodica Bãrbat, Marieta Cerna, Sigrid-Sandra Albrecht, Cons­tanța Petrina, Cristina RW, Adriana Chidu, Cornelia Ban, Anna Schieb, Lilica Opres­cu, Freya Skadi, Lucian Macrea, Helmut Wolff, Marian Bozdoc, Nicolae Ivan, Claudiu Sebas­tian Aldea, Robert Borger, Emil Ianoș, Günther-Horst Fleis­cher, Paul Aramis Deleanu, Cristian Kasper, Mihai Ion Turcu, Emil Sasu, Dab Petru Braica.