De obicei, liniştea satului Ighişu Vechi este întreruptă doar de maşinile care îi străbat curbele, trecând spre Sibiu ori spre Agnita pe şoseaua DN 106 ce leagă cele două oraşe. Dar duminică, 20 octombrie, o animaţie deosebită a cuprins partea satului dinspre biserică, unde localnicii şi-au primit oaspeţii veniţi să-l comemoreze împreună pe cel mai de seamă fiu al acestui sat, academicianul Liviu Constantinescu.
Evenimentul a început cu oficierea unei slujbe de sfinţire a apei, săvârşită de preotul protopop Mihai Naicu împreună cu preoţii Mihai Rusu şi Paul Vecerzan.
După oficierea acestei liturghii, toţi cei prezenţi au mers la casa parohială, unde s-a născut Liviu Constantinescu. Aici s-a dezvelit o placă comemorativă şi s-a oficiat o slujbă de binecuvântare a acesteia după care s-a evocat personalitatea celui cu care ighişenii se mândresc pe bună dreptate.
Cuvântul de deschidere l-a avut profesoara Aniţa Constantin care, în calitate de organizatoare a acestui eveniment, le-a mulţumit celor care au răspuns invitaţiei de a participa şi celor care s-au implicat în organizarea lui. Subliniind faptul că Liviu Constantinescu este una din marile personalităţi ale Văii Hârtibaciului, ca şi August Treboniu Laurian din Fofeldea şi Ilarion Cocişiu din Retiş, profesoara a propus ca şcoala din Ighiş să poarte numele acestuia şi a rugat persoanele şi instituţiile competente să realizeze acest lucru.
Anca Elena Mira, fiică a Ighişului, născută Ionaşcu, a evocat personalitatea celui comemorat, vorbind despre activitatea ştiinţifică şi academică a lui Liviu Constantinescu, în memoria căruia a realizat o broşură cu informaţii biografice. Broşura cuprinde şi informaţii despre satul Ighiş şi fotografii de familie ale celui evocat, familie care a dat satului, începând cu anul 1771, şase generaţii de preoţi, ultimul fiind Romul Con-
stantinescu, tatăl celebrului om de ştiinţă.
Preotul protopop Mihai Naicu a subliniat faptul că originea savantului, dintr-o familie cu un deosebit spirit creştin, şi-a pus amprenta pe întreaga viaţă şi activitate a acestuia.
Prezent la acest eveniment, Horia Constantinescu nepot dinspre frate al  marelui savant, a mulţumit organizatorilor şi a vorbit cu mândrie despre personalitatea unchiului său, despre  ţinuta morală a acestuia. Această ţinută morală care nu accepta compromisul a făcut ca în anul 1974, urmând să devină rector cu condiţia să se facă membru de partid, acesta a refuzat şi în consecinţă a fost scos la pensie.
După 1989 revine din retragerea forţată, care a durat 15 ani, şi din membru corespondent al Academiei Române, devine membru titular al acesteia, angajându-se pentru renaşterea acestui for al culturii şi ştiinţei.
Primarul comunei Bârghiş, de care aparţine satul Ighişu  Vechi, le-a mulţumit tuturor celor ce s-au ocupat de organizarea acestei sărbători a satului cu ocazia căreia Consiliul Local şi Primăria Bârghiş a hotărât să-i acorde savantului Liviu Constantinescu titlul de Cetăţean de Onoare, post mortem, al comunei.
Hotărârea şi diploma i-au fost înmânate lui Horia Constantinescu, acesta angajându-se să le trimită lui Dan Horia Constantinescu,fiul academicianului, în Germania unde acesta continuă tradiţia, fiind un reputat fizician.
De buna organizare a acestei sărbători s-au ocupat familiile ighişene,  Constantin, Ionaşcu  şi Mira precum şi familiile Şerban şi Rusu din Mediaş.
Aceştia au mulţumit pentru susţinerea financiară primită de la Constantinescu Horia, Frăţilă Ioan, Nicula Marcel, Ursu Iancu şi Bărbat Iuliana.
Sărbătoarea de la Ighişu Vechi a fost un prilej de bucuroasă reîntâlnire a fiilor satului, de nostalgică aducere aminte a vremurilor în care acesta era plin de viaţă, de copii şi tineret, cu o comunitate în care tradiţiile şi obiceiurile erau la loc de cinste. Atunci în Ighiş era un cor renumit pe Valea Hârtibaciului, era o ceată de căluşari, iar sărbătorile de iarnă erau pline de viaţă cu cete de colindători şi cu jocuri tradiţionale.
Toate acestea au trecut în amintire şi gestul de a pune o placă comemorativă pe casa celui mai de seamă cetăţean al satului reprezintă dorinţa ighişenilor ca numele acestuia să dăinuiască în memoria comunităţii.