În contextul apariţiei „Tribunei” în urmă cu 140 de ani, mulţi români - din toate ţinuturile româneşti, aflate vremelnic în diverse imperii - au migrat în America, cunoscând „Lumea nouă”, cu toate binefacerile şi necazurile care le aducea schimbarea mediului de viaţă. Drumul până în Statele Unite ale Americii era o adevărată aventură a cunoaşterii, savantul Nicolae Iorga dedicându-i capitole distincte în lucrarea „America şi românii din America. Note de drum şi conferinţe” (1930). Primele impresii, sunt notate de istoricul N. Iorga în cap. I. Pământul: 
«(…) De şi Statele Unite ale Americei represintă o ţară cu un caracter cu totul particular - unii zic o ţară care se face ; dacă se gândeşte cineva la o ţară care se va face imediat, noi vom muri, cei mai tineri dintre noi vor muri, şi Statele Unite tot nu se vor face în sensul altor ţeri -, de şi e vorba de un teritoriu care, şi el, trebuie să se facă în foarte mare parte, precum veţi vedea, America, aceia care este, o parte din America, mult mai mare, care poate să fie, va fi presintată, ca toată această complexitate, cu tot acest caracter de noutate care iese chiar din extraordinara-i complexitate, tot în cadrul pe care l-am întrebuinţat când am vorbit de alte ţeri şi alte naţii». Din lucrare, de mare interes este subcapitolul referitor la presa americană, analizată comparativ cu presa engleză. Reproducem selectiv: «Acum vin la mijloacele de educaţie, care nu fac parte din învăţătura oficială sau din aceasta neoficială, prin conferinţe şi discursuri publice, despre chestiuni de interes ştiinţific, literar, artistic sau general. Gazeta. Ca formă, gazeta americană şi cea englesă samănă. 
O formă indescifrabilă pentru noi. Trebuie un obiceiu special ca să-şi găsească cineva în gazetă rubrica lui. 
Dar Englesul sau Americanul îl vezi că ia teancul de foi constituind un număr din New-York Times sau din Dealy News şi-l vântură foarte răpede, ştiind că la pagina cutare, coloana cutare, găseşte informaţia care îl interesează. În presa englesă, însă, informaţia aceasta are totdeauna un caracter mult mai serios şi trebuie să o spunem, mult mai decent decât în presa americană. Discuţiile de principii, articolele de fond, cum le numim noi, sunt mult mai numeroase. Numerele care ies Dumineca şi care sânt consacrate chestiunilor literare sau artistice sânt făcute cu mult mai multă îngrijire decât la Americani. Gazeta uşoară, vie nervoasă, care împroaşcă spirit, aceia însă nu există, în afară de gazetele de caricaturi sau consacrate humorului. În America gazeta are alt caracter, de şi ca formă, cum am spus, este întocmai ca acea din Anglia. Orice naţionalitate are gazeta ei. şi Românii din America au gazeta lor, foarte frumoasă şi foarte bine redactată. 
În celelalte gazete americane, este foarte greu să se strecoare un articol care să privească o problemă curentă. Articolele nu sânt iscălite. Fabrică cineva un articol şi-l oferă, cum oferă şi fotografii. Gazeta americană este foarte ilustrată. Cel d´intâiu lucru care preocupă pe un reporter este să ia portretele persoanelor cu vază. Dar, dacă ţi-a luat portretul, să nu te aştepţi că o să ţi-l publice gazeta. Îl publică dacă o interesează, dacă nu, nu publică. Chiar dacă ai obţinea intervenţia consulului României sau a cuiva de la Legaţie, rugând să-ţi puie portretul în gazetă, nu ţi-l pune. D-ta, dacă doreşti să figurezi într´o gazetă americană, trebuie să fii foarte politicos cu reporterii, persoane care habar n´au une ori de subiectul pe care-l tratează. Reporterul îţi pune întrebări din cele mai neaşteptate. Am fost întrebat dacă prefer rochiile lungi sau cele scurte. Am spus: în familie le prefer cât de lungi, pentru rest nu mă pronunţ. Trebuie să răspunzi la toate întrebările, căci altfel reporterul se supără, şi trebuie să fii curtenitor. Reporterul îţi vinde articolul asociaţiilor. 
şi, atunci, acelaşi articol trece la o mulţime de gazete. Omul e proprietar şi al fotografiei şi al articolului până la sfârşit. 
În foile americane poţi găsi lucrurile cele mai neaşteptate. De pildă, dacă divorţează o persoană cunoscută, o să găseşti imediat fotografiile pacienţilor, motivele pentru care s-a făcut divorţul, cuvintele ce şi le spuneau soţii între dânşii: sau, de pildă, când a plecat ministrul Davilla în concediu s´a spus - ceia ce cred că este adevărat, date fiind înfăţişarea, amabilitatea şi spiritul d-lui Davilla - că în anumite cercuri feminine din Washington plecarea a fost socotită ca un fel de nenorocire locală, naţională. În alt număr de gazetă se spunea că persoanele feminine care apreciau înainte pe ambasadorul Mexicului au trecut de partea ministrului României, că România a biruit cu desăvârşire Mexicul. Numerele de Duminecă sânt şi aici bine făcute, unele dintre dânsele foarte frumos ilustrate. Articolele de ştiinţă populară sânt admirabil presintate. 
Numărul de Duminecă este astfel cu totul altfel decât cele din cursul săptămânii. Informaţiunea nu şi-o capătă însă nimeni în rândul întâiu de la gazetă. Sânt alte mijloace, care stau la îndemâna oricui. Poţi fi invitat, astfel, să vorbeşti zece minute, un sfert de ceas, înaintea unui auditoriu care dejeunează, şi radio îţi comunică imediat discursul. 
Auditoriul poate fi compus din profesori, dar şi din oameni de afaceri, din bancheri. 
Câteva cuvinte asupra literaturii celor două ţeri. Literatura englesă din momentul de faţă este o literatură modernistă, care în poesie merge de la Swinburne la Masefield. Este literatura anilor 1890-1900 care continuă până astăzi. Literatura aceasta e de un caracter mai curând tehnic; poesia nu e de largă inspiraţie, cum era pe vremea romantismului şi nici de o extremă delicateţă ca pe vremea lui Tennyson. Se ceteşte însă relativ mult în Anglia. 
Anglia continuă tradiţia romanelor în mai multe volume; lucrări migăloase, compuse din presintarea amănunţită a vieţii eroilor, după tiparul lui Dickens, şi cu amestecul acela de ironie care deosebeşte vremea lui Thackeray. În această apreciere a romanului, este şi un element de ordin social. Foarte multe femei nu se mărită: n´au multă ocupaţie casnică, şi, când femeia ia o operă literară, trebuie să ţină o săptămână ori zece zile, iar, ca să fie un roman convenabil, trebuie să aibă măcar două volume. Se pare că, de la o bucată de vreme, romanul engles s´a mai supţiat, dar, în acelaşi timp, nu mai e nici puterea constructivă a vechilor romancieri. Literatura americană are alt caracter. 
Este într´însa şi o inspiraţie neagră. Negrii îndrăznesc să facă poesie şi roman. Sânt apoi şcoli moderniste care schimbă cu desăvârşire caracterul tradiţional al literaturii poetice englese. În general se poate spune că spiritul şi stilul american au mai multă originalitate decât spiritul şi stilul engles. Inspiraţia este dusă mai departe decât în literatura englesă. Este o literatură une ori inferioară, dar totdeauna plină de interes, înainte de toate din causa pornirii de a exprima idei noi şi de a permite unor sentimente noi să-şi găsească valorificarea în literatură. Arta americană, comparată cu cea englesă, era o bucată de vreme inferioară. De douăzeci de ani încoace, nu mai este aşa, şi se constată o mare înflorire de talente artistice, în America. Vioiciunea în domeniul literar şi artistic în America poate face Anglia geloasă. În literatura aceasta americană se întâlneşte şi o mai hotărâtă manieră de a trata chestiunile la ordinea zilei. De multă vreme în Europa romanele nu mai servesc la acest scop, pe când în America, unde atâtea chestiuni sânt la ordinea zilei, romanul are cu atât mai multă trecere, cu cât presintă probleme curente, probleme tratând viaţa muncitorească, petrolul, învăţământul. Caracterul local e, apoi, mai puternic în America decât în Anglia. Anglia se înfăţişează în figuri generale, pe când, aici, viaţa de pe malul râului Mississipi nu este viaţa din alte regiuni. Regiunea pe care o cunoaşte romancierul este aceia pe care o înfăţişează. 
În literatura englesă, romanele cu cheie sunt rare; în literatura americană, foarte dese. Se cumpără o carte pentru ca să se vadă pe domnul cutare sau cutare înfăţişat subt nume deosebit, dar toată viaţa lor este represintată. Englesul ceteşte din datorie de cultură; Americanul din curiositate adevărată şi dintr´un intens interes pentru lucrurile presintate. Mai mult se fabrică societatea americană prin literatură decât societatea englesă. Literatura este pentru America un mijloc de a pregăti viitorul; în Anglia este înainte de toate unul de a păstra intelectualitatea trecutului. 
Va veni o vreme când aceste două civilisaţii se vor apropia mai strâns, şi elementul istoric şi tradiţional dintr´una se va uni cu elementul de revoltă şi îndrăzneală din cealaltă. Aceasta va fi, fără îndoială, nu numai pentru rasa anglo-saxonă, sau pentru ceia ce se numeşte rasa anglo-saxonă, dar pentru cultura omenească unul din cele mai mari lucruri. 
Cum, pe continent, când se va crea sintesa în care să între disciplina francesă, adânca analisă germană şi sentimentalismul slav, când vor colabora cele trei mari rase europene: latină, germană şi slavă, Europa va avea o astfel de literatură cum n´a existat în lume, de la marile literaturi ale Greciei şi ale Romei».
Pentru toţi cei care doresc să cunoască istoria cotidianului Tribuna, anunţăm că lucrarea istoricului dr. Vasile Crişan se mai găseşte la biroul „Mica publicitate”, al Casei de Presă şi Editură Tribuna, str. George Coşbuc, nr. 38. (va urma)