Pe profesorul Pavel Toader îl cunosc de aproape şase decenii, din anii ’60 ai veacului trecut, când amândoi urmam cursurile Liceului din Sebeş-Alba. Fii de ţărani din împrejurimi (Jina şi respectiv Cut) locuiam la internat în condiţii destul de modeste, specifice, de altfel, acelor ani de după obsedantul deceniu.
Aproape uitasem de ele dacă în urmă cu câteva luni fostul meu coleg de la Sebeş nu mi-ar fi adus spre lecturare un manuscris în care evocă drumul său de la puiul de oier din Jina, la informaticianul din prestigiosul Centru de Calcul Sibiu şi apoi la cunoscutul profesor de matematică al Şcolii „Regina Maria” Sibiu, organizator al Taberei judeţene de Matematică şi al Concursului interjudeţean de Matematică „Regina Maria”.
Manuscrisul te trimite cu gândul – în primul rând – la ceea ce numim îndeobşte, bildungsroman – o lucrare literară care urmăreşte evoluţia unei persoane, mai precis etapele de formare a unei personalităţi: copilăria, educaţia, studiile, experienţele umane, profesia.
Dincolo de refacerea acestui traseu iniţiatic, Pavel Toader surprinde lumea complexă a satului de munte (cu elementele bune şi mai puţin bune) într-un moment de criză acută, generată de instalarea comunismului în România. În timp ce structurile de tip tradiţional încep să fie abandonate, noile mentalităţi, de factură sovietică, se instalează definitiv în societatea românească. Implementat de trepăduşi ai noului regim (inclusiv cadre didactice !), modul particular de a gândi al noului regim, bazat pe intimidare, minciună şi lipsă de corectitudine, stârneşte revolte… până şi în rândul copiilor. Acest palier secund al manuscrisului este la fel de important ca şi cel dintâi, deoarece surprinde dezagregarea unei lumi, care asigura României identitate, lumea de tip tradiţional, „singura care se învredniceşte – nota Lucian Blaga – de epitetul autenticităţii”.
Cartea Confensiunile unui profesor redactată de colegul Pavel Toader trebuie citită şi într-o altă cheie – poate cea mai importantă, aceea a pledoariei pentru un învăţământ de calitate, pentru educatori integri. Nu o dată vorbeşte de jertfa adusă aproapelui – specifică dascălului autentic. Profesia de dascăl – scrie Pavel Toader în Cuvântul înainte al lucrării – îţi cere o activitate pusă în interesul elevului, părintelui şi al comunităţii, o trinitate pe care puţini dascăli au reuşit s-o împlinească. De aceea trebuie să-l asigur pe cititor că Pavel Toader a fost un astfel de educator, unul de vocaţie, care şi-a aşezat întreaga viaţă pe nişte principii sănătoase precum cinstea, corectitudinea şi sinceritatea, verificate de mii de ani în lumea de tip rural, al cărui produs de elită rămâne.
O carte incitantă şi densă, scrisă cu mintea, dar şi cu sufletul unui dascăl de certă valoare, pornit de jos, din lumea fără seamăn a satului tradiţional.

Prof. univ. dr. Ilie Moise