Suntem în săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti, numită şi a Femeilor Mironosiţe. Sfântul evanghelist Marcu, în Pericopa evanghelică a acestei săptămâni (Mc 15, 43-47, 16, 1-8), ne vorbeşte despre fapta acestor femei binecredincioase, care în Duminica Învierii Domnului s-au dus la mormânt să ungă cu miruri trupul Mântuitorului.
Mironosiţele au fost femei credincioase care L-au admirat, preţuit şi urmat pe Iisus până la picioarele crucii, unde au plâns pentru suferinţele Lui.
Mai mult, ele nu L-au părăsit nici după răstignire, nici după punerea în mormânt, ci abia au aşteptat să treacă sâmbăta, sărbătoarea iudeilor, ca să vină la mormânt să ungă cu miresme trupul lui Iisus, după cum era tradiţia la iudei. Ele au venit practic să împlinească, să finalizeze ceea ce au început să facă Iosif din Arimateea şi Nicodim, care au uns, în grabă, doar cu aloe şi smirnă trupul lui Iisus, înainte de înmormântare.
Dis-de-dimineaţă, înfruntând întunericul şi teama, întrucât mormântul fusese sigilat şi păzit de soldaţii romani, mironosiţele se îndreptau spre mormânt şi se întrebau: "Cine ne va prăvăli piatra de pe mormânt?". Întrucât aceasta era mare şi grea. Dar, ridicându-şi ele privirea spre locul unde se afla mormântul, au văzut piatra răsturnată. Căci un înger al Domnului s-a coborât din cer şi a răsturnat piatra de la uşa mormântului. Şi aceasta nu pentru ca să învie Hristos, căci El înviase deja, nestricând peceţile mormântului, ci pentru ca ele să poată vedea mormântul gol. Iar în mormânt au întâlnit un înger îmbrăcat în veşmânt alb, care le-a spus că Iisus a înviat. Şi ieşind ele de la mormânt, au fugit că erau cuprinse de frică. Sf. Ev. Matei ne spune că, pe când mergeau ele de la mormânt spre casă, Iisus cel Înviat le-a întâmpinat şi le-a zis: "Bucuraţi-vă, nu vă temeţi!". (Mt 26, 9)
Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarelui Lui şi s-au închinat. Şi astfel, dragostea, curajul şi credinţa lor au fost răsplătite cu bucuria de a-L întâlni pe Iisus cel Înviat din morţi şi de a fi primele martore ale Învierii. Ele au fost cele dintâi care au dus vestea Învierii Domnului apostolilor şi tot ele au fost cele care au rostit pentru prima oară cuvintele: "Hristos a înviat!".
Femeile mironosiţe au constatat practic pentru noi toţi că moartea care ne sperie atât de mult duce, de fapt, la înviere. Duce la viaţa în Hristos, însă, cu o condiţie. Să-L slujim pe Hristos Domnul ca Dumnezeu adevărat.
Pentru că scopul omului în viaţă nu este să facă toate compromisurile pentru bani şi poziţie socială, ci este acela de a trăi frumos, creştineşte, de a-şi sfinţi viaţa.
Şi aceasta pentru că ultimul cuvânt nu îi aparţine morţii, ci lui Dumnezeu, autorul şi izvorul vieţii. Nu cu moartea ne încheiem socotelile, ci cu Dumnezeu, care ne aşteaptă în Împărăţia Sa.