Sub numele de "Symphytum", în antichitate se grupau acele plante care se foloseau la vindecarea fracturilor osoase. Din antichitate şi evul mediu, Symphytum se folosea la toate fracturile, la diferite leziuni osoase, contuzii, entorse şi elongaţii. În cărţile vechi, planta era descrisă ca antiinflamatoare în flebite, celulile, în crampe musculare, ulcere varicoase, hemostatică, antialgică, lichefierea secreţiilor în bolile pulmonare, în diaree, dizenterie, acţiune de vindecare, în ulcere de stomac şi duoden.
În Europa şi Asia, planta se găseşte prin livezi, maluri de ape, în şanţuri, margine de pădure. Planta conţine o serie de substanţe active, precum: alantoina, glicozina, consolidina, alcaloizi, răşini, mucilagii, uleiuri eterice şi altele. Cercetările au dovedit că planta se poate folosi atât intern cât şi extern. Cercetătorii germani au ajuns la concluzia că tătăneasa vindecă cancerul de stomac şi intestin. Consideră că planta este atât de importantă încât ar trebui cultivată şi în ghivecele de pe balcon.
Iată o posibilă reţetă pentru cancer:
300 grame tătăneasă adunată primăvara sau toamna. Se spală cu periuţa. Se dă prin răzătoare şi se amestecă cu 1 kg miere. Totul se pune într-un borcan cu capac. Se amestecă în fiecare zi cu o lingură de lemn, timp de 3 săptămâni. Se administrează câte o linguriţă dimineaţa, pe stomacul gol. Preparatul se poate folosi şi în cancerul de piele.
Nu numai rădăcina are proprietăţi vindecătoare ci şi frunzele. 1/2 kg frunze proaspete sau uscate se înmoaie seara în 5 l de apă. În ziua următoare se încălzeşte până la fierbere. Ceaiul obţinut se adaugă în cadă, la apa de baie, în care se stă 20 de minute. Are efecte în reumatism. Tinctura de tătăneasă se obţine din 200 grame rădăcină mărunţită la 1 litru alcool 45-50 grade, care se lasă la macerat într-un borcan 14 zile, în care timp se agită zilnic. Se fac frecţii locale pentru înlăturarea durerilor sau hematoamelor.