Tribuna
Ardeleni, olteni, bavarezi, sicilieni sau basci, tot cârcotași
Dragoş BAKO
636 vizualizari

Primele amintiri pe care le am cu ziua de 24 Ianuarie sunt cele cu o mulțime de oameni prinși într-o horă, în centrul orașului. Dintr-o boxă mare curgea melodia pe care oamenii dădeau viață Horei Unirii. Era zăpadă peste tot, era frig, dar toată lumea era însuflețită, nu știu dacă încălzită de sentimentul unității sau doar de prilejul socializării. În orice caz, dacă ar fi să măsor starea de spirit de atunci și să o compar cu cea de acum, pot spune că în vremurile acelea vechi oamenii păreau mai atașați de sămânța sărbătorii care azi, din păcate, a ajuns, pentru mulți, un prilej de festivism. Românii sunt, în general, degrabă vărsători de reproșuri la adresa locuitorilor diferitelor provincii istorice, dar efectele patriotismului local exacerbat nu sunt întâlnite doar la noi. Nemții din vest spun despre bavarezi lucruri nu tocmai măgulitoare, cei din nordul Franței îi califică pe sudiști în fel și chip, sicilienii se uită la cei din Milano sau Bologna ca la niște fandosiți, cât despre catalani sau basci, să nu mai vorbim. Nu am inventat noi ambițiile și orgoliile provinciale; suntem parte dintr-o Europă aparent unită, dar fărâmițată la nivel de toleranță și simpatie inter-regională. Problema noastră e că, oricât am trece peste prejudecăți legate de olteni, moldoveni, ardeleni sau bănățeni, unirea fizică e mai greu de realizat, pentru că de la Timișoara la Suceava, neexistând autostradă, mergi cât până la Paris. La fel cum se întâmplă în 1 Decembrie, în ziua când sărbătorim Unirea Principatelor, sentimentul național e îmbrăcat în culorile țipătoare ale festivismului și scos la defilare, pentru ca, de mâine, să revină în cripta în care va dormita până în prima zi a ultimei luni din an. Ici-colo, printre mostrele artificiale sau firești de patriotism se ridică voci de cârcotași care susțin inutilitatea demersurilor din 24 Ianuarie 1859 și 1 Decembrie 1918. Ce am fi fost fără aceste două momente? Niște provincii mărunte și mai ușor de încălecat și de muls, de marile puteri. Cu siguranță, dacă toate declarațiile de prețuire făcute României în astfel de momente ar izvorî într-un fir de conștiință curată, țara asta ar fi mult mai respectată, mai rânduită. Cum -însă- între cuvintele rostite la vrac și acțiunile oamenilor de stat e o discrepanță uriașă, România e unde o știm, unde o simțim. Punctarea Micii Uniri la Sibiu cu șase zile mai devreme e, până la urmă, oglindirea de netăgăduit a unei stări de spirit, a raportării la ceea ce (mai) înseamnă ființa națională. Dar mai multe despre acest episod a spus colegul Dumitru Chiseliță, așa că, vă rog, faceți un popas la articolul său.  





comentarii
4 comentarii

Mica Unire, celebrată și la Galați, ca în toată țara, pe 24 Ianuarie, ne-a adus în fața ochilor imaginea
unor gălățeni care au uitat să fie patrioți, dar care nu pierd ocazia să participe la evenimente de acest
gen pentru a-și îmbogăți colecția de selfie-uri personale. După ce au asistat la ceremonia de depunere
de coroane și au aplaudat apatici corul Centrului Cultural, oamenii urbei noastre au dansat Hora Unirii.
De fapt, dansul a fost un prilej pentru mulți dintre cei prezenţi să arate semenilor că au fost acolo și că
s-au prins în horă lângă primar sau lângă președintele Consiliului Județean. Paginile de Facebook vor fi
pline cu poze de la evenimentul cu pricina, fără însă a transmite ceva din însemnătatea istorică a zilei
de 24 Ianuarie. Mulți dintre cei prezenți ieri la ceremonia de la statuia lui Cuza nu știau de fapt că este
vorba despre un moment istoric, serbat așa cum se cuvine la Galați, cu atât mai mult cu cât domnitorul
Cuza a fost și pârcălab de Galați. „Nu a fost așa cum aș fi vrut eu!”, am auzit din mulțime. Din păcate,
însă, niciunul dintre cei nemulțumiți nu au știut să spună cum ar fi vrut să fie, de fapt, ceremonia.
Dar, dacă tot a fost organizată și dacă tot am participat, de ce să nu găsim și nod în papură.
Dacă nu se organiza nimic, nu era bine, că de ce la noi nu s-a organizat, că de ce aia sau de ce cealaltă.
Dacă s-a organizat, iar nu este bine... că de ce s-a organizat. Că a fost prea lung discursul, că a cântat
prea încet fanfara, că a fost frig, că... În concluzie, nimic n-a fost bine de Ziua Micii Uniri. Cei mici nu știau
de ce au ieșit din casă pe o asemenea vreme, iar cei mai mari păreau să fi uitat că participarea la un astfel
de eveniment nu e doar prilej de fotografii cu un alt cadru decât cel clasic. Momentul în sine ar fi trebuit
să fie unul plin de însemnătate istorică, dar s-a transformat într-o paradă de telefoane mobile de ultimă generație, asortate cu căciula de blană sau cu poșeta doamnelor. Punctul culminant al zilei, așa cum de
altfel era de așteptat, a fost marcat de Hora Unirii.

Din păcate, dansatorii au uitat pașii dansului și s-au călcat în picioare, fiind preocupați doar de propriile fotografii, imagini în care trebuiau să arate impecabil, că doar erau la Ziua Micii Uniri. În speranța că următoarea zi de 24 Ianuarie va fi mai plină de emoție și de empatie, le dorim românilor, patrioți sau nu, multă sănătate și înțelepciune, precum şi spor la citit cărți, nu mesaje pe chat. Fiindcă adevărata avere a
unui om e cultura, iar manifestările de genul celor văzute azi denotă o lipsă acută a acesteia.
Raluca
25.01.2023 08:46
Cultura urii ( nu unirii ) asta este cea care ne " mânā in luptā ".
BLM, PLM, USR, PSD ! Toate trebuie urâte, batjocorite, distruse pentru a face loc altora încā si mai vehement urâte.
Homo homini lupus si asta de mii de ani.
Creām deliberat premizele urii crâncene, autoalimentatā. Si ne place.Mult!
Gogu
25.01.2023 08:57
Nu sunt ambitii "provinciale", respectivele regiuni au fost tari inainte sa existe tarile de acum, care sunt relativ noi. Asa ca e de laudat loialitatea fata de ele. Iar daca nu au fost tari, sigur au alta identitate decat alte regiuni cu care au fost aduse laolalta de nationalisme din secolul 19 (sau imperialisme deghizate in nationalisme). Sau, in cazul Spaniei, de cateva casatorii intre monarhii diferitelor regate, fara ca oamenii sa fie intrebati. Atunci sau ulterior. Culmea e ca unirea dintre Scotia si Anglia a fost probabil cea mai democratica (sau cea mai legala, din punctul de vedere al ambelor tari)
ike
25.01.2023 09:29
Foarte bun articol! Felicitari!
Corny
25.01.2023 11:49
Din aceeasi categorie
serviciul public

Q House

A.D.I. Eco Sibiu
VISA MEDICA
Licitatie publica

EVENIMENT TV

ACCENT MEDIA