Pierdut funcție, recăpătat memorie

Politicienii capătă limbariță după ce sunt descălecați din funcțiile pentru care s-au făcut luntre și punte. Nu de puține ori am observat că înainte și după ocuparea unor funcții de conducere oamenii politici par coerenți în discurs, stăpâni pe logica elementară și chiar posesori de bun simț. O metamorfoză ciudată pune stăpânire pe ei în timpul mandatului obținut, de cele mai multe ori, în urma unor jocuri și negocieri politice. Se întâmplă uneori ca după ce sunt lăsați la vatră foști miniștri să se apuce de dat din casă, în piața publică. E o încercare de recosmetizare a imaginii prejudiciate de măsuri dictate de factorul politic. De curând, Marcel Boloș a glăsuit despre cum atenționase el Președinția și Coaliția asupra riscurilor pe care creșterea cheltuielilor le aruncau asupra economiei. Zvâcnirea de memorie a fostului ministru se dorește o scuză pentru tăcerea din perioada în care era angrenat în mecanismul politic și trebuia să joace după cum i se cânta.

Că Boloș i-a avertizat pe alde Iohannis, Ciucă și Ciolacu să umble cu pianul cheltuielilor mai ușor pe scări e lăudabil; problema e cu tăcerea lui în fața românilor și cu faptul că nu s-a opus public unor măsuri ce urmau să bage economia în gard. Când se află la masa puterii politicienii își întorc fața de la norod, iar când le ia altcineva locul pe fotoliul privilegiilor se îndrăgostesc brusc de oameni și încep să îi compătimească. Așezarea batistei pe țambal e atitudinea frecventă a cadrelor de partid ce nu ies din cuvântul binefăcătorilor lor, fiind dispuse să sacrifice orice, de la decență până la interesul național, numai să rămână în grațiile stăpânilor ce îi țin înșurubați în poziții dătătoare de beneficii. Când alți executanți trebuie să se așeze în locul lor, brusc, foștii locotenenți sunt năpădiți de tresăriri ale conștiinței și prind a mărturisi public făcutele și nefăcutele din vremea în care erau la butoane. Iar noi ne uităm la ei, plini de lehamite, întrebându-ne retoric de ce trebuie să decontăm plimbările și huzurul unora, potlogăriile altora și incompetența generalizată. Degeaba sunt raționali și aparent onești înainte și după ocuparea unor funcții publice, dacă în timpul mandatului seamănă doar tâmpenii în care se înțeapă cei ce le culeg ulterior.