Oare cine ne dă nouă, lapte, brânză, unt și ouă?

Cum toate trec prin stomac, discuțiile despre ieftinirea alimentelor de bază au determinat multe ciuliri de urechi, făcând să înmugurească în sufletele naivilor speranța ieftinirilor. Guvernarea Ciolacu a demarat cu scârțâit de roți, premierul social democrat bătând un fier cald, cu mare sensibilitate la români. Cei ce au cât de cât habar despre mecanismele comerciale, știu că într-o economie de piață liberă statul nu poate interveni decisiv în reglarea prețurilor, așa că, promisiunile referitoare la ieftiniri trebuie privite cu mai multă rezervă. Aa, că pot exista niște discuții cu marii comercianți în vederea plafonării temporare a prețurilor unora dintre produse, e o altă poveste. Dar, cunoscând politica marilor lanțuri comerciale, mi-e teamă că posibilele diminuări de preț vor fi suportate tot de producători. Dacă ne gândim că litrul de lapte pleacă de la cel care îl produce la prețul de 2 lei și ajunge să coste în rafturile magazinelor 8,9, chiar 10 lei, putem înțelege unde e surplusul din care s-ar mai putea tăia. Ei bine, s-ar putea ca pentru ieftinirea cu care trebuie să se scoată ochii cumpărătorilor, producătorul să simtă o presiune, iar acel litru de lapte să fie vândut de el sub prețul de 2 lei. Costurile au explodat cu precădere în perioada în care carburantul ajunsese să coste peste 9 lei/litru. Acum costă 6,7 lei/litru, dar prețurile au rămas împietrite la valoarea de atunci pentru toate produsele. Cu alte cuvinte, e loc pentru ieftiniri la absolut orice, cu condiția ca aceste diminuări să se producă în lanț, în sens invers majorării care s-a făcut tot în lanț. Vorbim doar despre diminuarea unor profituri, dar nu te pui cu lăcomia intermediarilor și a comercianților. Ieftinirea câtorva produse de bază nu va fi resimțită la nivelul bugetului familial, lovit crunt de șiragul scumpirilor. E o mână de praf aruncată în ochii celor care cred că 10 bani la un ou sau un leu mai puțin la litrul de lapte îi vor duce înapoi, în vremuri în care mâncarea nu era un lux. Cartofii noi costă 5 lei în piață și ni se va spune că s-au scumpit motorina, îngrășămintele și toate cele. Da, se scumpiseră toamna trecută, dar între timp au ajuns la nivelul de acum un an, când aceiași cartofi costau 3 lei. În fine, giumbușlucurile și jongleriile cu absolut toate prețurile nu sunt specifice României, ele producându-se și în alte țări, căci lăcomia și oportuniștii nu s-au născut la noi. Această telenovelă a ieftinirilor fluturate prin fața telespectatorilor e doar o nouă strategie de a ne ține atenția ocupată și a ne face să credem că-i pasă cuiva de bunăstarea noastră. O telenovelă, ca toate celelalte.