Cum să nu îți placă saltelele cu ploșnițe și aleile cu dale lipsă?

Când te uiți la cozile de pe Podul Prieteniei, la coloanele de mașini ce pleacă din România spre Bulgaria și Grecia te întrebi, firesc, ce-i mână spre destinații îndepărtate pe românii care s-ar putea bălăci la Mamaia, Neptun sau Vama Veche. Întrebarea e retorică, dacă derulăm prin fața ochilor minții plajele pline de alge, aleile cu dale lipsă, terasele cu servicii îndoielnice, mirosul de canalizare ce umple unele camere de hotel și prețurile condimentate. Discuțiile despre creșterea TVA pentru serviciile din turism și scumpirile ce îl pocnesc pe român în ajun de concediu denotă crasa neînțelegere a funcționării acestui sector. Prețurile mai mari pentru cazare, mâncare și alte servicii turistice înseamnă atât diminuarea încasărilor din această industrie, cât și restricționarea accesului românilor la un concediu decent. N-am văzut în tot pachetul acela care va revigora economia românească vreo măsură care să construiască, vreo inițiativă prin care statul să impulsioneze anumite sectoare. Ca niște măcelari fără discernământ, cei ce au zămislit înșiruirea de tăieri nu s-au obosit să încropească și un pachet de măsuri care să sprijine antreprenorii. În trecut s-a spus că voucherele de vacanță susțin turismul românesc, ceea ce e parțial adevărat; dincolo de beneficiile programului, acesta a și plafonat dezvoltarea industriei turistice. Bulgarii au aceeași mare pe care o avem și noi, același tip de plajă. Cu toate acestea o mulțime de români preferă să parcurgă o distanță suplimentară pentru a se tolăni pe nisipul vecinilor. Iar asta nu pentru că le-ar plăcea să se prelingă în cozile de pe poduri sau șosele, ci pentru că acolo plătesc mai puțin pentru servicii mai bune. Bulgarii, așa lați în ceafă cum sunt, au deslușit-o mai bine pe asta cu turismul, carte pe care noi n-am jucat-o decât în stilul clasic de ciupeală. Pe greci i-a fericit natura cu niște peisaje splendide, așa că nu trebuie să-și bată capul prea mult cu infrastructura turistică, apa și plajele având suficient „vino-ncoa”. Noi ne limităm la a ne întreba necontenit de ce -Doamne iartă-mă- nu vor românii să plătească mult pentru servicii proaste, de ce nu le plac ploșnițele de pe saltea sau fețele de pernă rărite. Statul, pe de-o parte, nu face nimic pentru impulsionarea acestui sector; pe de altă parte, mulți dintre antreprenorii de pe litoralul românesc sunt tributari filosofiei ciupelii de sezon și nu gândesc afacerea pe termen mediu și lung. Asta se întâmplă când două unelte slabe își dau mâna.