Odată cu discuțiile despre tăierea unor sporuri aberante încasate de unii dintre bugetari au ieșit la iveală și titulaturile lor, acestea reușind să stârnească atât indignare, cât și amuzament. Mă rog, cât poți fi de amuzat când auzi că unii care stăteau în fața calculatorului primeau spor de suprasolicitare neuropsihică în valoare de câteva mii de lei. Și sporul pentru condiții vătămătoare încasat de unii ce lucrau doar în birou sună amuzant, doar că îți piere pofta de râs atunci când înțelegi că toată destrăbălarea asta cu sporuri, datorii făcute pentru cheltuieli aiurea e decontată de tine. S-au risipit bani cu nemiluita, iar acum ni se spune că trebuie să strângem cureaua cu toții și suntem storși de praful de pe tobă sub diferite forme.

Problema e că nu ne-am veselit cu toții dând banii de sporuri pe bere, mici și lăutari, deci e cam frustrant să fim puși să achităm nota de plată pentru parangheliile altora. Ni se spune că trebuie să fim solidari. Solidari cu cine? Cu unii care au spart banii, bine mersi, iar acum ne spun, uitându-se în altă parte, că trebuie să punem umărul cu toții la acoperirea deficitului? Imaginați-vă că, pe Calea Dumbrăvii un inconștient, plin de el, gonește cu mașina pentru a-și adăpa aerele de mare șofer și lovește vreo trei mașini parcate regulamentar, apoi le spune tuturor celor care circulau cuminți pe acea arteră că trebuie să contribuie la costurile de reparație a autoturismelor lovite de el.

Ciclic, guvernanții ies cu buciumul ce sună cu jale chemându-ne să plătim, ca niște inși cuminți și necârtitori, aroganțele unor vremelnici privilegiați. Despre asta este vorba: noi vom plăti impozite mai mari, accize umflate, prețuri și taxe mărite pentru că în ultimii ani niște politruci și-au făcut de cap cu bugetul statului și s-au împrumutat ca niște cartofori ce trebuie duși la dezintoxicare. În traducere liberă, suntem o masă de fraieriți care ne chibzuim banii de concediu, în timp ce unii călătoresc la business class, ca navetistul cu transportul metropolitan. Bineînțeles, nu pe banii lor. Indirect, mulți dintre noi sponsorizăm huzurul unora care ne predau acum lecția solidarității și ne țin discursuri motivaționale despre nevoia de sacrificiu. Faptul că nu e pentru prima oară când vedem filmul acesta prost, nu ne încălzește cu nimic.