Încetul cu încetul intrăm în logica puturoasă și clasică a politicii românești. Tărăgănări, încercări de impunere a unor soluții și persoane, tentative de acaparare a cât mai multor privilegii: acesta este tabloul vechi și nou al politicii românești, cu oameni la fel de vechi în apucături, indiferent de data apariției în politică. S-au ițit și câteva dintre măsurile care vor lovi puternic la temelia nivelului de trai al românului, prezentate „pe surse”. Era cât pe ce să se aleagă praful de jurămintele din campanie ale lui Nicușor Dan privind menținerea TVA la 19 procente. Deocamdată, măsura majorării TVA la 21% e amânată până în octombrie. Acest lucru va însemna scumpirea tuturor bunurilor pe care le vom cumpăra. Pe lista cu măsuri usturătoare se regăsesc creșterea impozitului pe profit de la 16 la 19%, pe dividende (de la 10 la 16 procente). Dacă vi se părea că cei 28 de euro plătiți pentru rovinietă sunt prea mult pentru ce drumuri avem în România, aflați că s-ar putea să achităm o taxă anuală dublă pentru a putea circula pe drumurile naționale și pe cele câteva autostrăzi. Un calcul simplu ne arată că o companie care facturează – să zicem – 10.000 de lei va plăti statului doar pentru impozitul pe profit și dividende 3.500 de lei. La acești bani se pot adăuga, în funcție de situație, alte biruri. Oricum, și din banii rămași vom mai plăti către stat, deocamdată,  19%, ori de câte ori cumpărăm ceva. Cu alte cuvinte, un salariat, pentru care angajatorul plătește impozite de peste 40 de procente va „decarta” în total mai bine de 60 de procente în teșchereaua statului. Așa cum era de așteptat, românii, mediul economic decontează boroboațele din ultimii ani ale politicienilor care au îndatorat țara. În aceste momente politicienii români trebuie să joace după cum li se cântă din afară, pentru a îndeplini cerințele care vor asigura deblocarea unor fonduri europene. Iar asta se întâmplă deoarece economia a fost prost gestionată în trecut și pentru că nici în prezent cei ce s-au proptit în funcții de conducere nu au curajul și priceperea de a negocia și de a lua o serie de măsuri de redresare, în afara filosofiei de jăpcar notoriu. Românii care muncesc și desfășoară cinstit afaceri mai mici sau mai mari plătesc oalele sparte de șmecherii vremelnici care și-au pus neamurile și prietenii în funcții plătite regește și prin consilii de administrație unde încasau un purcoi de bani pentru o ședință în care frecau menta. Această etapă reprezintă una dintre cele mai mari țepe date electoratului din România, una dintre cele mai usturătoare palme trase puterii de cumpărare a omului de rând. Pe zi ce trece națiunea asta se transformă în 20 de milioane de saci de box.