De parcă ar purta pe umeri un blestem, românii se trezesc, ciclic, în mijlocul unor dihonii sociale. E de ajuns să apară cineva cu oarece dibăcie într-ale asmuțitului, că oamenii se și aruncă unii la gâtul celorlalți. De ani buni, există un război rece între bugetari și cei ce lucrează în mediul privat, fiecare invidiindu-l pe celălalt. Bugetarii spun despre cei din mediul privat că au condiții mai bune de lucru și salarii mari, ultimii susțin că angajații de la stat sunt ineficienți și câștigă prea mult în comparație cu prestația. Ca de obicei, câteva cazuri din proximitatea fiecăruia sunt temelia unei generalizări nesănătoase.

Dar zâzania nu e presărată doar din partea celor proveniți dintre oamenii de rând, ea e minuțios injectată și de lideri nesăbuiți. Bunăoară, zilele trecute l-am auzit pe un mare sindicalist (mare la stat, că la sfat e destul de suplu) perorând despre faptul că și cei din mediul privat ar trebui să ia parte la salvarea economiei, să li se aplice și lor măsuri de strângere a curelei. Cu toate că e căpetenie de sindicat de atâta amar de vreme, omul nu a reușit să priceapă că mediul privat susține economia și că fiscalitatea și legislația aberantă îi pun bețe în roate.

Companiile mari, mici sau mijlocii plătesc din banii lor, produși cu greu, o droaie de biruri către stat, ceea ce marele lider sindical ar fi trebuit să știe măcar din ceea ce îi pătrunde prin urechi pe la șuetele cvasi-oficiale. E incorect să demonizezi categorii de angajați precum bugetarii sau cei din mediul privat prin prisma unor idei preconcepute, însă e la fel de nedrept să livrezi informații cu potențial emoțional, pentru a manipula niște oameni pe care disperarea și nemulțumirile îi țin la distanță de radiografii obiective. De prea multe ori unii dintre liderii de sindicat de la vârf au prestații confundabile cu jocurile de strategie (ca să ne exprimăm elegant).

Mlaștina în care suntem și crengile cu țepi pe care ni le întind guvernanții pentru a mima că vor să ne salveze reprezintă contextul fertil pentru însămânțarea altor culturi de ură socială. Bugetarii și angajații din mediul privat încep să își arunce din nou priviri piezișe, iar asta le convine de minune celor ce cred că poți stăpâni mai bine după ce vei fi săvârșit dezbinarea.