Vor fi vremuri grele, dar vom trăi prost

După „lupte seculare” care au durat o lună, iată-ne pricopsiți cu un Guvern. Unul în care găsim miniștri pe care îi știm din vedere, cu praf așternut pe umeri și prestații, alții mai noi, plini de elan muncitoresc. Despre noul Executiv se spune că e un factor de stabilitate politică și administrativă. Privind către măsurile usturătoare peste care s-a suflat cu boare oficială, constatăm că de instabilitate tot nu am scăpat, ea așezându-se mai bine în existența noastră cotidiană. S-a spus la învestirea Guvernului că mediul privat românesc a făcut performanță și că merită toată aprecierea pentru contribuția sa la creșterea PIB. Drept mulțumire, antreprenorilor li s-au mărit niște dări precum impozitul pe profit și pe dividende. Lor li se vor adăuga și alte ștrangulări financiare pe care le va resimți mediul privat. În privința omului de rând, și lui i se pregătesc măsuri neplăcute: va plăti impozite mai mari pe bunurile pentru care a muncit, va plăti mai mult pentru carburanți, rovinietă, electricitate, în general, pentru orice. Concediile medicale vor fi „retezate” prin reținerea contribuțiilor la sistemul de sănătate, iar pensiile peste 4.000 de lei intră la impozitare. Din păcate, și acest Guvern încearcă să cârpească economia punând jugul pe antreprenori și cetățeni, amărându-le viața. Munca și corectitudinea sunt supraimpozitate, în vreme ce combaterea potlogăriilor financiare e doar un deziderat înțepenit în chingile teoriei. Relaxarea fiscală despre care s-a tot vorbit și care și-a arătat efectele prin țări mai spălate la subțiorii economiei nu a intrat în planurile celor ce cred că doar storcând antreprenorii și cetățenii vor putea hidrata bugetul statului. Așa cum spuneam și zilele trecute, vom trăi mai prost și, culmea, unii cred că ar trebui să ne și bucurăm pentru asta. E bună stabilitatea politică, dar nu ne-ar fi stricat și una financiară, că prea o ducem dintr-un scrificiu în altul, de 35 de ani. Semănăm tot mai mult cu o turmă de mioare care se zbenguie bucuroase că ciobanii le iau laptele, lâna și mieii, pentru a le valorifica. În fond, toată strângerea asta a curelei e cauzată de iresponsabilitatea unor „ciobănași” care au guvernat în ultimii ani și care au spart banii cu nemiluita, îndatorându-se precum gogomanii care făceau credit să dea petreceri cu lăutari. Într-o logică absurdă nu ne rămâne decât să ne consolăm paradoxal: vor fi vremuri grele, dar vom trăi prost.