Și neuronii uciși, cine-i plătește?

Mare minune s-a întâmplat pe finalul anului. Guvernul s-a învrednicit să dea o Ordonanță de Urgență prin care îi izbăvește pe români de depunerea declarației pentru a beneficia de prețul plafonat la energie electrică, în cazul în care au încheiat  mai multe contracte. Până la această decizie s-a creat însă o isterie națională, o mulțime de oameni fiind puși pe drumuri, stresați, vârâți cu capul în troaca frustrărilor umplută necontenit de instituțiile statului. În bătaie de joc, li se spunea bătrânilor că pot completa și online declarația, de parcă toți ar avea acces la tehnologie sau ar avea cunoștințe de operare electronică. Oare au uitat cei ce lansau aceste îndemnuri că jumătate din gospodăriile românești din mediul rural au veceul în fundul curții? Nu a fost prima oară când oamenii au fost puși pe drumuri, umiliți, supuși unor prevederi legislative paradoxale, asupra cărora, uneori, s-a revenit după ce nătărăii care le zămisliseră au constatat că erau aberante. Cine decontează timpul pierdut, umilințele, neuronii risipiți în momente în care omul de rând era trecut prin furcile absurdului și simțea fiorii neputinței? Pentru cineva lăsat în bătaia crivățului batjocurii toate aceste episoade umilitoare înseamnă un consum psihic pe care îl va regăsi în diagnostice ulterioare. Ni se spune mereu că legile au fost îmbunătățite. De ce? Pentru că până a fi îmbunătățite, nu erau bune. Să spunem că erau nebune. Și îi înnebuneau și pe români. De ce erau nebune? Pentru că erau făcute de proști, miserupiști sau ticăloși care, bineînțeles, nu vor plăti pentru toată umilința livrată de acțiunile lor toxice. Poporul român e îmbolnăvit și de astfel de bâlbe (ca să nu le spunem altfel), imunitatea sa la șicane oficiale fiind tot mai scăzută. Absurdul scoate capul din multe prevederi legale, în unele cazuri părându-ți că cineva și-a propus să te arunce în lacul exasperării, obligându-te să pierzi timp cu proceduri aberante, lipsite de logică. Ne lăudăm cu simplificări ale practicilor vechi, dar aducem ofrandă birocrației, silind oamenii să completeze stive de documente inutile, declarații și jurăminte tipizate. Românii trăiesc cu spaima ipoteticei primiri a unei facturi umflate și a posibilelor abuzuri ale furnizorilor de energie, în fața cărora statul își (re)etalează indiferența. Bătrânii sunt puși pe drumuri, siliți să stea la cozi sau luați peste picior cu recomandări ce-i trimit în fața calculatorului. Nici cei mai tineri nu sunt scutiți de batjocură, căci și dacă stăpânesc tehnologia, softurile dau greș de multe ori, iar asta înseamnă mult timp pierdut. După ce ți-ai tocat nervii mărunt, ai ucis o armată de neuroni și ți-ai făcut păcate invocând toți sfinții, vine și vestea eliminării aberației care ți-a otrăvit existența. Fără despăgubiri, fără ca cei vinovați să fie deranjați. Asta înseamnă să nu fii cetățean, ci doar un individ.