Am un amic în București care lucrează într-o companie privată și are vreo zece flăcăi în subordine, cu toții tineri, cu viitorul înainte, teoretic, cu putere de muncă dătătoare de eficiență.  De curând, amicul mi-a povestit că intenționează să-i bage în ședință pentru că toți s-au lăsat pe tânjeală, considerându-se experți infailibili în tranzacționat criptomonede. Practic, serviciul de unde încasează leafa lunară a devenit doar un spațiu din care băieții stau cu ochii pe fluctuațiile de pe piața marafeților virtuali. Discuția asta mi-a adus aminte de un fost coleg de facultate plecat la muncă în Anglia, care e hotărât să revină în patrie, iar de aici să câștige bani postând pe o platformă de divertisment. În zadar i-am spus că, dacă ar fi atât de simplu, toată lumea ar face asta și am trăi pe planeta bogătanilor; el e convins că i se va așterne la picioare un viitor luminos însiropat în belșugul ce-l va năpădi cu iuțeala fulgerului. Nu e de mirare că unii tânjesc după grabnice pricopsiri, de vreme ce emisiunile de mondenități abundă în exemple de tinerei care au dat lovitura pe piața tranzacțiilor virtuale și își plimbă fizicul în mașini de lux. Poate nu știați, dar sunt oameni care investesc bani mulți în terenuri virtuale, în desene vândute și revândute pe piața intangibilă. Ați înțeles bine, vorbim despre terenuri virtuale, nicidecum de vreo parcelă pe care îți poți instala un cort, un veceu ecologic ori un detașament de capre lăsate să zburde printre scaieți. Se tranzacționează criptomonede, energie, bașca proprietăți imaginare, teren pe Lună, se învârt o groază de bani virtuali, ceea ce pentru economia reală nu e tocmai o binefacere. Pe lângă această otravă picurată în economie, apă turnată la rădăcina inflației, începem să ne confruntăm și cu o criză a mentalității: tot mai mulți vor să devină milionari peste noapte pipăind ecranul telefonului, tot mai puțini cred în împlinirea personală în etape sănătoase care includ și munca, nu doar momentele de speculație. De unde să mai iei un instalator, un electrician, un mecanic peste zece ani, de vreme ce foarte mulți adolescenți privesc cu jind la cei câțiva îmbogățiți din tranzacții virtuale? Caii verzi vânați pe pereți odinioară doar în sens figurat devin o componentă periculos de reală în viața multora, iar lumea asta care încearcă să se cațere pe picioroange șubrede riscă să-și rupă gâtul. Oricât ai încerca să umpli golul unui cufăr cu aer, nu vei obține mai mult decât golul inițial. Poți așeza în el iluzii, fantasme, năzuințe, dar când vei băga mâna în el nu vei atinge nimic palpabil. Dacă visezi un timp că acel cufăr conține bogății care te pot așeza în rândul celor avuți, conștientizarea golului, a nimicului, va fi devastatoare. Uneori am impresia că cineva își bate joc de lumea asta, că suntem la camera ascunsă, însă din păcate, totul se întâmplă aievea.