"Ţâţa Dulce", cârciuma din Lazaret de la complexul de pe Maşiniştilor (II): Odiseea continuă. În rău

Problemele tipice cârciumilor socialiste sunt redate cu o fineţe uluitoare: "Pentru menţinerea curăţeniei şi ordinei igienico-sanitare în „colţul cubic“ al bufetului complexului, I.C.S. Alimentara va instala un corp de iluminat. Organele de resort vor lua măsuri atît faţă de salariaţii complexului cît şi de clienţi, dacă nu menţin unităţile şi împrejurimile complexului în cele mai bune condiţii igienico-sanitare".

Tradus în româna curentă, se va ilumina locul menţionat pentru că onorata clientelă a "Lazaretului"-"Ţâţa Dulce" îşi ducea calul la apă, ca să nu spunem că se p**a acolo pe pereţi. Iar cine va fi prins (dintre clienţi) sau cel care se va face că plouă (dintre ne-clienţi) va fi taxat. Măsura a avut o eficienţă maximă vorba vine, spatele complexului fiind al doilea WC al său în continuare, aşa cum se va vedea.

Anii '70. De la "unitate modernă şi elegantă," la "focar de poluare socială"

O rază de lumină mai optimistă este faptul că nu se scrie doar de rău de "Lazaret". Uite, tovarăşa Mariana de la bufet şi-a uitat în autobuzul 9, în zona staţiei Lazaret, aparatul radio portativ şi oferea recompensă. Era 12 iunie 1973 şi anunţul apărut la Mica Publi' din Tribuna'.

Istoria localului cu nume pitoresc, menţionat episodic şi în scrierile lui Ioan Radu Văcărescu, va continua rectiliniu şi uniform pe calea cea a nemulţumirilor şi a rău-famării. Apar de exemplu barmani fiţoşi care enervau jurnaliştii vremii. Este cazul barmanului Adrian N(…) care este încondeiat cam cu ură în articolul "Note. Un barman plin de sine" semnat de D. Ionaşcu: "La bufetul „Lazaret“ lucrează barmanul Adrian N(…)i. Că lucrează acolo, nu se supără nimeni. Ceea ce-i deranjează pe consumatori este felul în care tratează clienţii. Pe amici îi serveşte prompt şi zîmbindu-le dulce. Pe "ceilalţi" nu-i serveşte sau, dacă da, numai după minute lungi de aşteptare. Adăugîind la aceasta expresiile nu tocmai "academice" pe care le foloseşte, aroganţa şi nepăsarea faţă de sugestiile sau observaţiile cetăţenilor, (adică ale lui domnul de la ziar? n.n.) veţi avea imaginea lui A. N. în postură de "barman atotputernic". Nu e rău să fii energic, să ai iniţiative şi să-ţi susţii cu fermitate punctul de vedere (cînd eşti convins de justeţea lui), dar de aici şi pînă la a te crede indispensabil şi… şef, e o cale lungă şi nu prea dreaptă". Hm, aici îmi cam miroase a răfuială personală. Convingerea că e vorba de reglat conturi via presa locală mi-a întărit-o un alt articol, semnat de acelaşi, despre acelaşi loc, apărut pe 12 decembrie 1974, unde îţi dai seama clar că deja se caută motive. Mai ales când ajungi să te iei de erori ale orarului de funcţionare care diferea de la o uşă la alta. "În cartierul Lazaret există un bufet (cu acelaşi nume). Câ i "de-a treia", treacă-meargă, consumatorii, cică, s-au obişnuit. "Locanta" are însă două uşi. Pe una scrie "Orar: 6-22", pe cealaltă: "Orar 7—23"! Care o fi cel adevărat? Unul, "de-al casei" a venit cu o… inovaţie: pe o uşă să scrie "Intrare, ora 6", pe cealaltă "Ieşire, ora 23". Ei, nici chiar aşa!". Nu ştiu cum se face, autorului nu îi place locul, dar se pare că îl frecventează bine, la cât e el de atent la detalii.

Pe 11 martie 1976, cititorul Tribunei Sibiului Ion Bălaşa semnala anumite nereguli din cartierul Lazaret: iluminatul public de pe străzile Libertăţii, Oţelarilor, Primăverii şi Maşiniştilor, circulaţia autobuzelor, şi… faptul că la bufetul "Lazaret" se servesc deja băuturi în jurul orei 7 dimineaţa. Ce era grav? Păi era, că ora 7 dimimeaţa se suprapunea pe momentul când muncitorii intrau în schimbul I la IPAS şi Balanţa. Valul de plângeri continuă: la 5 februarie 1977, cititorul Victor Popescu, locuitor /tot) din cartier, caracterizează bufetul "Lazaret" ca fiind "adevărat focar de poluare socială", făcând referire directă la "nenumăratele scandaluri şi beţii ce se petrec acolo". Pe 5 aprilie 1977, la fel, Ladi Varga, tot om din cartier, spune că "la bufetul "Lazaret", mai ales spre seară, "se bea vîrtos şi se mai iscă şi scandaluri". Conducerea I.C.S.A.P. promitea că se vor lua măsuri. Încă nu ştim dacă s-au luat până acum.

Anii '80. Odiseea de la "Ţâţa "Dulce" continuă. În rău

"Cronica" anilor 80 a bufetului "Lazaret" zis "Ţâţa Dulce" începe în forţă, pe 5 aprilie 1980, cu un scandal. Scandal în sensul clasic: adică bătaie cu devastarea "mediului înconjurător". Cronicar: E. Candid, care pun pariu că este prietenul nostru plecat dintre noi N.I. Dobra."După ce s-au afumat puternic la bufetul Lazaret, Oprea Gligor (26 ani) şi Roman Ioan (25 ani) au făcut pe supăraţii şi au început să… demoleze respectivul local de la barman la clienţi, de la mese şi scaune la sticle şi pahare. Valoarea pagubelor: 1.264 lei. Pedeapsa: un an şi 8 luni închisoare". în aprilie 1981, problema murdăriei continuă să fie, cun se zice, în top: Bufetul "Lazaret" este trecut cu "stare de salubritate necorespunzătoare". În plus faţă de starea asta generală mai era şi starea particulară de la privată: "anexele sanitare într-o stare cu totul (sl. ns.) necorespunzătoare".

După metoda "anul şi cârlanul", aşa apar şi punctările critice la adresa Lazaretului, ca bufet. Pe 28 august 1982, locuitorii de pe Maşinistilor se plâng că "sâptâmini de-a rîndul strada este blocată din pricina gunoiului care se strînge in jurul complexului din cartierul Lazaret". Pe 23 aprilie 1983, Mohovitch Maria din Sibiu, locuitoare tot de pe Maşiniştilor, reclamă că "imobilul în care locuieşte a fost deteriorat datorită neglijenţei celor ce descarcă butoaiele cu bere pentru bufetul "Lazaret"". În octombrie acelaşi an, "mai mulţi cetăţeni din cartierul Lazaret" spun că bufetul a devenit "un adevărat focar de rău", cum se spune" şi propun să-l transforme în altceva mai prietenos cu oamenii.

Încercări nereuşite de reprofilare: rotiiserie, plăcintărie sau restaurant

Deşi a început frumos şi la modul ideal, povestea Ţâţei Dulci a continuat în aşa fel încât majorităţii locuitorilor din zonă, sătui de atâta nebunie, panaramă, beţii, bătute, gunoaie, pişări pe pereţi şi pe jos îi doreau ori pieirea din spaţiul comerţului de stat ori măcar o reprofilare pe ceva mai decent.

Iniţiativele încep încă din 1975, când, pe 3 iulie, conducerea ICSAP Sibiu, sub pretextul (ei spun că "impulsionată") proaspătului Decret 51/1975 (în care printre altele, se stabilea ca nicio unitate de consum, inclusiv bar de noapte să nu aibă program după ora 1 noaptea, iar programele artistice să se încheie la ora 22), "este hotârîtă să continue energică pe linia eliminării ultimelor focare de poluare fizică și morală existente". Printre focare, unele cârciumi sibiene faimoase care "sînt planificate a fi reprofilate" până la finele anului. Cităm: "Astfel, Negoiul (Tribunei 11) va deveni rotiserie (nu a devenit. S-a transformat în lacto-bar) Cindrelul (C. Marx 3) – plăcintărie (a devenit cofetărie), Dorna (Guşteriţei 32) — plăcintărie (a rămas cârciumă), iar Lazaret (Maşiniştilor 2) – rotiserie-patiserie-plăcintărie (a rămas "Ţâţa Dulce"). După o lună şi ceva, pe 14 august 1975 loan Bran, directorul I.C.S.A.P. Sibiu, reiterează reprofilarea cârciumilor în plăcintării şi rotiserii. "…Cindrelul, Dorna şi Lazaret (…) vor deveni unităţi de patiserie şi rotiserie. În februarie 1977, solicitarea cititorului Victor Popescu , citat anterior, mai conţinea şi propunerea ca bufetul "Lazaret" să devină rotiserie sau cofetărie. O propunere mai puţin radicală, din acelaşi an, este "transformarea actualului bufet din Lazaret în restaurant". Oricum, treaba nu s-a rezolvat nici în 1983, când localnicii porpuneau ca aici să fie o plăcintărie, nici după. De fapt nu s-a rezolvat deloc.

"Lazaretul" pierdut în ceaţa tranziţiei

După 1990, în plină libertate, vechile "valori" începeau să se, cum să spunem, blureze. Valul privatizărilor cu orice preţ a zguduit şi înecat vechile locuri comerciale şi localuri de consumat, unele chiar celebre. Nu a scăpat nici complexul din Lazaret, cu "bufetul" lui cu tot. În noiembrie 1993, o reclamă făcea referire la o firmă "S.C. Lazaret “La Ion” SRL "alimentara din cadrul complexului comercial din str. Mașiniștilor Sibiu". Ţâţa Dulce încă rezista: pe 12 iulie 1996, Tribuna publică un raid despre viaţa nocturnă a Sibiului, semnat de T. Dunăreanu şi O. Rusu, unde, pe lângă triumfalisme despre cei care lucrau noaptea spre binele şi bunul mers, mai apăreau pete de culoare ca textul intitulat "Sibiul “petrece”". Unde aflăm despre cum unii se urinau prin exterior, ghici unde, la "Ţâţa Dulce". Cu foto. Putem inaugura aici şi prima apariţie în presă a numelui alternativ al "Lazaret-ului". Cităm:

"La “locantele" de cartier, zise populare, lucrurile par să meargă mai bine. Ba o “săniuţă”, o bere sau un rom, ba uneori o combinaţie din toate, fac ca starea de euforie să fie ridicată. O primă consecinţă o constituie “viziunile”. La berăria Lazaret, spre exemplu, îndeobşte cunoscută sub numele de “Ţâţa dulce”, nu puţini sunt consumatorii care “văd” gardul şi zidurile din împrejurimi WC-uri publice şi le folosesc ca atare. Emisia verbală este şi ea foarte puternică, nu de alta, dar ar fi păcat ca cei din împrejurimile respectivelor “locuri de desfătare” să doarmă, şi astfel, să nu afle că Sibiul “petrece"".

Pe 13 ianuarie 1998, la Mica Publicitate a Tribunei, apare un anunţ care ne informează despre o posibilă transformare a localului. S.C. Soli SRL anunţa intenţia de obţinere a autorizaţiei de mediu pentru "alimentaţie publică, jocuri distractive şi discotecă", pe Maşiniştilor 2. Pe 7 februarie 1998, ziarul "Primăria Sibiului" (a existat şi aşa ceva) anunţa că în ianuarie acelaşi an a amendat, printre alte firme, prin Corpul de Control Comercial, exact pe S.C. Soli SRL, de pe str. Mașiniștilor nr. 2, cu 600.000 lei, penru lipsa autorizației de funcționare. În aelaşi an, în ajunul Crăciunului, avem confirmarea că Ţâţa Dulce continuă rezistenţa pe baricadele tranziţiei. Sub acelaşi nume de "Lazaret", dar ridicat la rangul de restaurant, anunţa că organizează "revelion, nunţi, botezuri, mese festive la preţuri fără concurenţă". Prin 2008, complexul avea arhitectura schimbată, mai exact "tunată" în stilul epocii, cu adaosuri nu neapărat atrăgătoare estetic (ba chiar dimpotrivă) şi cu o staţie de "troleu" pe partea cu Oţelarilor. Dar, în linii mari, rămăsese aşa cum îl ştiam. În incinta lui, dacă ne luăm după exterior, funcţiona magazinul alimentar "Iacobinii" cu o firmă mică la intrare, roşu pe alb, un spaţiu cu ceva care nu ştiu ce era, un magazin de materiale de construcţie numit "Util-Com" (firmă înfiinţată în 1994, conform listafirme.ro) şi… intrarea în "Restaurantul Lazaret".

Clubul "El Torro, urmaşul "Lazaret-ului"

2011 a fost un an relativ aparte. Fosta Ţâţa Dulce, acum devenită "El Torro" ajunge faimoasă la nivel naţional. Aceasta graţie Consiliul Naţional al Audiovizualului care soma firma S.C. Cargo Sped (?) S.R.L., pentru postul Radio Sibiu, privind un spot publicitar pentru Clubul "El Torro" difuzat în perioada 28 martie-3 aprilie 2011, de postul "Radio Sibiu". Acuzaţia era că s-a încălcat a încălcat una din prevederile legale (o decizie a CNA) şi s-a difuzat, între orele 6 şi 22 când era (sau mai este? Momentan nu mă interesează…) interzisă "orice formă de publicitate la băuturi spirtoase".

În 2012, complexul din Lazaret găzduia o farmacie (din căutările mele, la acea adresă era/este Neo Farm), o reprezentanţă "Farmec", un birou de broker de asigurare, un magazin "MIC-RO 453", şi barul club "El Toro Nero". Tot în 2012, pagina de facebook a clubului, "El Torro Nero" anunţa că pe 20-22 decembrie concerta "Formaţia de aur" şi Ciprian de la Suceava, iar fetele aveau shoturi din partea casei. Pe 18 decembria clubul angaja "ospătăriţă". Pe 22 decembrie eram invitaţi ca, alături de aceeaşi Formaţie de Aur şi acelaşi Ciprian de la Suceava "să petrecem o seară suta la sută live cu Valencio", invitaţie reiterată şi pentru 28 decembrie. 2013 începea bine la El Torro, căutându-se aceeaşi ospătăriţă spre angajare (pe 4 ianuarie) iar pe 5 se anunţa live Dan Mondialu alături de aceeaşi "Formaţia de Aur". Pe 11 ianuarie, joia vinerea şi sâmbăta, erai anunţaţi la El Torro că vin "cei mai tari lăutari de manele din ţară". Băutura era din nou gratis pentru fete până la ora 2 noaptea dacă veneau cu "flyerul" (adică poza de pe facebook) printat la purtător, iar în plus (sau nu?), shoturile rau gratuite din partea casei. Pe 14 ianuarie 2013 se încheie pagina de facebook a clubului "El Toro Nero", prin anunţarea unei petreceri incendiare cu Ciprian din Apărători şi din nou Formaţia de Aur, alături de leit-motivul shoturilor gratis pentru fete.

În 2014, la Complex aveam o farmacie, chioşcul de pe colţ devenise "Magazin produse germane", iar ceva mai încolo o intrare in faţa căreia trona o reclamă la berea Beck's. Acelaşi bar/club "El Toro Nero" încă funcţiona. Şi funcţiona bine, pe manele. Câteva înegistrări video de pe YouTube arată, pentru cunoscători, că unele rămăşiţe istorice ale vechiului bufet "Lazaret" mai rămăseseră "în picioare".

Tot în 2014, pe 18 martie, o prezentare online anunţa cum că "Club El Torro Sibiu vă invită de miercuri până duminică începând cu orele 22:00 să petreceti alături de cea mai buna muzică live cu cei mai buni lăutari din Sibiu până în zorii zilei şi chiar mai mult". Pe canalul de YouTube al clubului sunt doar patru clipuri cu atmosfera din interior, filmate în perioada mai-iulie 2014. Avem pe Denisa, cunoscută şi ca "Denisa Manelista", decedată în iulie 2017, cu piesele "Se mişcă bine bine" şi "Trăim viata ca sultani" (scrie exact aşa,) plus o "improvizaţie saxafon" (scrisă aşa cum o citiţi); Apoi Liviu Guţă cu "Bună dimineaţa", toate din mai 2014. La care se adaugă, pe 12 iulie, Mr. Juve cu "Mişcă din buric". Despre cum era acolo live, puteţi vedea din clipuri.

Numele de "Ţâţa Dulce" a rămas cumva imortalizat graţie magazinului-complex alimentar "Iacobini", în denumirea ce am "înregistrat-o" în 2020 de pe pagina www.dinmersapp.ro, "Iacobinii – Complex Ţâţa Dulce". Tot din 2020, "El Toro Negro" zace închis cu lacătul pe uşă iar autocolantul cu taurul în flăcări se feliaza pe măsură ce trece timpul. Din vechiul bufet "Lazaret" nu a mai rămas mare lucru de regăsit. Magazinul german a ocupat o parte din vechea terasă, însă dacă mergi în spatele complexului, mai popţi localiza WC-ul bufetului şi intrarea "de serviciu" pentru aprovizionarea complexului şi a cârciumii. Restul e istorie. Trăită, citită şi de unii, băută.