Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
Acum 20 de ani pe vremea asta, dacă răsfoiam presa națională, aflam că România putea să scape de povara vizelor în SUA, dacă participa militar la „războiul împotriva terorii”. Am participat, viză n-am luat. Sau că 15.000 de lobbiști sunt infiltrați în instituțiile europene și le influențează deciziile. Tot în august 2006, „el lider maximo” al Cubei, Fidel Castro, a predat puterea fratelui său, generalul Raul Castro. Mai mulți politicieni români, ca Marko Bela Verestoy Attila și Radu Berceanu, au recunoscut, tot atunci, că au colaborat cu Securitatea. Firma de telefonie Zapp a intrat în conflict cu CNA pe motivul folosirii imaginii lui Ceaușescu într-unul din spoturile publicitare. Tot atunci, Bucureștiul bubuia de mondenitate: Ahmed Unicatu’ lua în căsătorie pe Suedia, iar nunta lor a costat 85.000 de euro. România era pălită de vijelii, iar Grecia, ca de obicei, de incendii. La 24 august, murea într-un accident regizorul Cristian „Cristi” Nemescu, realizatorul excelentului film „California Dreamin’ „. Tot în august a murit compozitorul (uitat acum cam de toți), Laurențiu Profeta.
Deci acum 20 de ani, în august 2006…
…Stadionul Municipal încă era „pe stil vechi” și în principiu făcea fix ce face stadionul acela super-enorm ce i-a luat locul: mai nimic. Elemente definitorii: tabela electronică cea gigantică, din vremea lui Inter și a lui Nicu Ceaușescu (fără de care Inter, după opinia mea, continua să se umple de glorie pe terenul de la Obor) și casele de bilete montate în serie. Tabela, deși unică în România, a fost demolată spre deliciul video-jurnaliștilor care așa aveau și ei un subiect viu, iar chioșcurile, deși unice și ele, au pierit, dar mai anonim. Sincer, terenul vechi era mult mai puțin invaziv decât cel actual.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
…Un isteț a aruncat, într-o dimineață, spumant în bazinul artezienei „Păpădia” (nume neoficial) din piața Aurel Vlaicu. Și, vorba lui Tudor Arghezi (poet, pentru cei care obosesc citind peste cinci rânduri), „a ieșit ce a ieșit”. O vandalizare, care în definitiv, a fost simpatică.
…Avea loc prima ediție (și cea mai reușită, că doar ea a fost), a Festivalului Național al Muzicilor Militare „Cedonia”. A durat două zile și a încântat sibienii chiar dacă nu era un eveniment obișnuit al agendei culturale locale și nu apăruse fița aceea model 2007. Interesant (sau nu) este că pe post de „mână de lucru” (ca să nu spunem „voluntari”) au fost folosiți militarii în termen redus.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
… Defrișarea copacilor de pe Calea Dumbrăvii, îmbolnăviți subit pentru a se face locuri de parcare, continua cu succes și fără vreo gălăgie din partea oricărei nuanțe de activiști „verzi”, care atunci erau ocupați și aveau și treabă. Sunt curios dacă fără defrișările acestea urbane, am mai avea caniculă (tot urbană) de peste 40 de grade temperatură. Nesimțită sau resimțită, cum doriți

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
Școala acum numită „I.L. Caragiale” de pe str. Vasile Alecsandri (aici este partea dinspre strada Argeșului) deținea ceva aparte, fiind prin aceasta „înfrățită” cu altă clădire, extrem de populară, deși nu era școală. Acel ceva era gardul din ce-or fi acelea (elemente de beton?), de formă dreptunghiulară. Pe vremuri, pe aici era și o stație de autobuz, dar asta contează mai puțin. Ca să nu o mai lungim, același model de gard se afla la restaurantul-grădină de vară „Sub Arini”, cunoscut mai bine ca „Bolta Rece”. Ambele garduri au dispărut, de parcă ar fi făcut ceva rău.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
Nici nu știu cum să prezint ce este aici în poză și dacă mai e nevoie de cuvinte. Am putea spune că nu cred ca în alt loc să vezi așa ceva fix prin centrul unui oraș, exceptând Sibiul. Este o definiție în imagini a ceea ce credeau (unii mai cred încă) majoritatea românilor despre sibieni: că au oi. Acum măcar chestiile acestea au dispărut din peisaj sau măcar din piața Unirii

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
…Probabil una dintre cele mai amuzante imagini „militare” de care am avut parte atunci. Un concert de muzică de fanfară păzit de soldați. Probabil singurul de acest fel. Nu era amenințare teroristă, dar mi s+a spus atunci că așa este procedura. Eu am întrebat dacă militarii păzesc fanfara de copiii din parc, că doar ei erau pe acolo. Acum, la ce avem prin zonă, nu m-aș fi mirat niciun milimetru de măsura aceasta.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
…Așa arăta „cea mai frumoasă stradă din Sibiu”. Da știu, Sibiul evolua, deveneam capitală culturală europeană și mai și ploua. Dar dacă stăm să ne gândim că august era şi atunci lună de vârf în turism și că unii veneau la Sibiu să vadă ce fantastic e el, nu să parcurgă involuntar șantiere. A, da, se întorceau acasă și povesteau despre cum la Sibiu se face treabă.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
…Nu exista parcul de la bastionul Haller și parcă arăta mai bine așa. Oricum, de câte ori treceam pe acolo, parcul era dormitor – restaurant de homeleși iar tot farmecul istoric era făcut praf. Aşa arăta mai original. Dar dacă locul acela era, zic eu, OK pentru un iubitor de cetăți și ziduri, nu de tobogane mâzgălite cu graffiti, ceva mai jos dezastrul era în toi. De exemplu intrarea în „tunel” devenise o pubelă cu gunoi menajer. Acum nu mai e că au pus grilaj. Care e folositor și pentru a preveni ca locul să devină dormitor de aceiași homeleși.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
Avea loc tradiționalul Festival de Folclor „Cântecele Munților”, ediția care-o fi fost în 2006. Îmi amintesc că în acea vineri, parada portului popular (și ea un eveniment tradițional) era pe muchie de cuțit din cauza timpului nefavorabil spre ploios. Totuși, s-a ținut. Aici avem câţiva dintre participanţii la paradă.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
…Am înțeles că în anumite medii de graferi am o anume reputație (chiar dacă le sunt și le voi fi adversar) de „cronicar foto” al primelor manifestări de gen din Sibiu. Nu e chiar așa, dar totuși, ceva ceva tot e adevărat. Uite graf-ul de aici are 20 de ani, era făcut pe casa aceea de pe Dr. Ioan Raţiu, vizavi de Liceul 3 Corpul B, și spunea că: „Junk Boy” și „Smoke We(e)d”. Adică „băiatul drogat” și îndemnul să fumezi „iarbă”. Ce vremuri, dom-le…

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
…În stație la Cimitir încă mai exista ultimul chioșc metalic de difuzare a presei, prescurtat „chioşc de ziare” rămășiță din regimul trecut. Modelul acesta le-a înlocuit pe cele din lemn, din vremea celuilalt regim trecut. În vitrine se aflau, de regulă, ziare săptămânale (ca să nu le schimbe des) si reviste. Nu cred că s-a mai păstrat vreunul, deși ar fi mers la fix pentru un muzeu al comunismului. Dar Sibiul nu le are pe chestiile cu păstrarea patrimoniului. Dacă „ierea vechi” vorba aia, s-a aruncat. De remarcat e și că în spate era un spațiu verde, nu piața de flori de acum. Apropo de flori, tot atunci exista un mod interesant de reciclare. Luai florile, le puneai la mormant, apoi plecai, venea cine trebuie, lua florile și le revindea. Pe sustenabilitate.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
…Locul acum foarte abandonat (dacă se poate spune așa), de la intersecția bulevardului Victoriei cu strada. Șaguna. Magazin „Alimentara”, apoi „Mercur” a supraviețuit nebuniei de după 1989 pentru a pieri mai mult ca sigur în abandonul retrocedărilor pe bandă rulantă. Aici o avem în varianta „Mercur Lux”, pe atunci unicul magazin alimentar din Iozefin. Prețurile erau OK, iar vecinătatea cu facultatea era foarte avantajoasă, pentru că la student îi era mereu foame. Ca un detaliu, aici, într-o colivie, se afla un canar care cânta. Acum nu mai este nimic.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
Tot în vara lui 2006 a avut probabil cea mai mare ironie, ca să-i zicem așa, istorică. Au fost descoperite arheologic urmele Cazărmii 90. Bun, chiar și lumea de ne-specialitate știe că atunci când ești arheolog și sapi după ceva, de regulă se lasă cu cioburi din epoca de piatră, topoare și săbii din epoca bronzului, monede ratate de detectoriști, ziduri de la daci, romani și medievali. Dar când cauți arheologic urnele unei clădiri care a fost demolată în 1986 și care are poze cu ea încă în picioare, atunci treaba devine mai interesantă. Ce avem aici este șantierul arheologic de pe locul unde a funcționat cunoscuta Cazarmă 90. Demolată la ordinul comuniștilor locali din motive de just because, că altă explicație logică nu nu găsesc, și devenită apoi parcare numită sugestiv „parcarea de la fosta Cazarmă 90”. Scopul șantierului îmi este încă necunoscut, probabil ori reamenajarea parcării, ori altceva care s-a pierdut în negura vremilor dintre 2006 si 2026.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Ovidiu BOICA
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Ștefania VESA