Ca să nu se simtă stinghere în spațiul public temerile rostogolite de măsurile guvernamentale, apar periodic și alte sperietori, venite, de această dată, nu pe canale oficiale, ci pe rețeaua de canalizare a unor haznale cu pretenții de platforme de socializare. După cum au aflat, probabil, și gâzele ascunse în frunziș, România urmează să trimită soldați în Ucraina, în special viteji ademeniți din diaspora. Ăsta e un zvon, mai bine zis o tâmpenie, care a fâlfâit prin mediul virtual, poposind pe creierul multor amatori de înghițit brașoave, pe nemestecate.
Instituțiile statului au dezmințit informația, au dat asigurări că nimeni nu e în pericol de a fi luat cu arcanul la oaste, însă lipsa de încredere în oficialități menține zvonul în suita scenariilor ce îi îngrozesc pe români. În completarea negărilor oficiale, vin analiștii, comentatorii care explică sorgintea rusească a acestor dezinformări. E posibil să aibă dreptate, dar dacă tu ai cât de cât mintea la purtător pot veni americanii, rușii, chinezii, germanii și elvețienii, la un loc, să îți spună că pisicile se vor transforma de mâine în dinozauri și tot nu îi vei crede.
Faptul că știrile false sunt construite după tipare specifice unor structuri totalitare nu îi absolvă de vină pe cei ce pleacă pe fentă. De ce avem atât de mulți conaționali dispuși să creadă balivernele formulate atât de grosolan, încât în cinci secunde raționale îți dai seama că te afli în fața unui fals ordinar? Pentru că mintea multora e, de ceva vreme, în concediu de odihnă, pentru că rețelele de socializare la care au acces armatele de netoți sunt principala sursă de informare, pentru că suntem codași la lectură și cumpărat cărți, pentru că șirul dezamăgirilor din ultimii 35 de ani a hrănit tumoarea conspiraționistă, pentru că nu vrem, în ruptul capului, să ne lepădăm de țățismele care pot face din orice bârfă de cartier o dezbatere națională, pentru că refuzăm să ne punem mintea la contribuție, să facem două conexiuni, pentru a dibui conturul realității.
Au și emițătorii acestor minciuni vina lor, însă o vină și mai mare o au receptorii cărora nici prin minte nu le trece să verifice informația, să o cântărească atent. Carevasăzică, înainte de a ne văicări că suntem asaltați de forțe oculte, ar trebui să ne îngrijoreze numărul mare de creduli dispuși să consume astfel de vești alarmiste. Nu de alta, dar în felul ăsta devenim chiar noi forța ocultă ce asigură implozia.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ