Foto: Răzvan NEGRU
Când eram elevi de generală, la un moment dat în clasă a venit un milițian. Era îmbrăcat ca atare (adică să te prinzi că e milițian, că e om al legii) și ne-a ținut o teorie întreagă despre cum să fim vigilenți, cum să avem grijă, cum să circulăm și cum să semnalăm infractori călcători de lege și chiar spioni ori sabotori de regulă capitaliști. Asta ca să fim și noi educați comunitar. A fost așa de interesant încât, de la cel mai liniștit până la șmecherașii în devenire de pe Viitorului, li s-a rupt în multiplu de 14. Pentru că nu ne păsa și nu ne interesa asta. Mai târziu ne-am făcut mari și am participat la tot felul de ședințe, de la cele de sindicat la cele de producție. Cu același rezultat: indiferență uluitoare. Ba chiar am asistat și am scris despre diverse campanii care au avut marele merit că au fost bifate de organizatori și că am avut noi știri cu poze. Am participat, de exemplu, la campanii antidrog în licee. Asta fix când etnobotanicele rupeau tot. Atmosfera era așa. Elevii erau aduși destul de cu japca. Oamenii aceia, polițiști, medici, asistenți sociali și ce mai erau ei, se căzneau să le explice elevilor cum e cu drogangeala și de ce riști. Reacțiile erau împărțite. Doi-trei, mai răsăriți, erau atenți și mai întrebau una-alta. Majoritatea ne priveau cu un mișto enorm, care titra, cu litere cât antebrațul, „uite și la fraierii ăștia”. Și mai era nucleul „popular” al clasei, al celor care încercau să facă glume pe seama noastră, și să ne explice ei cât e de super să o arzi pe legale. Mai era și o anume proporție consistentă de elevi care erau în altă parte, absenți total, care încingeau tastele telefoanelor în mesaje infinite despre ce nașpa e cu expirații ăștia pe aici și că sucks. La final, toată lumea răsufla ușurată, eu că am terminat cu plictiseala, organizatorii că au terminat și pot bifa despre ce zuper a fost totul, elevii și profesorii, că au scăpat de noi. Iar treaba rămânea la fel ca înainte. Adică unii se drogangeau iar alții făceau campanii antidrog. Fără ca una să afecteze pe cealaltă.
Mi-am amintit de povestea asta când am citit că polițiștii au organizat ceva pe la Belvedere, pe tema „regulile de siguranță în trafic”, reguli de siguranță individuală și mai ales că „Noi (adica ei, polițiștii) nu suntem vânători, nu vânăm absolut nimic”, cu referire la „vânătoarea” de trotinetiști contravenienți. Plus ceva lacrimogen despre cat de tragic e un accident de trotinetă cu victime, etc., etc. Deci a fost pe bune intenții, pe prevenire, pe prietenie. S-a bifat evident evenimentul, mini-trotinetiștii au fost hepi că au scăpat ieftin și pun pariu că în discuțiile cu oamenii legii erau olimpici în materie de reguli de circulație, Probabil că au și nimerit fix pe cei care circulă corect (că așa e ironia). Bine că nu s-a făcut acțiunea în Suba’, pe Mihai Viteazu sau mai rău, pe acea promenadă de la Șelimbăr unde cică e ful de ei. Că poate s-ar fi găsit și publicul-țintă real. Unde rămăsesem? A s-a bifat acțiunea, s-a dat mâna, s-a spus la revedere, acum totul e OK. Da, e OK. Trotinetele vâjâie pe trotuare și pe carosabile iar a nu vedea doi pe trotinetă, din care unul cu filmarea, înseamnă că ai tu o zi proastă. Poate cei care nu vor să vâneze au făcut în discuții și vreo aluzie despre cât de bine NU e să modifici limitatorul de viteză. Și că dacă ești minor nu înseamnă că ai toate drepturile din lume și toți să facă sluj în fața ta doar pentru că încă ești fără discernământ.
Și poate, in final chiar ar fi bine, ca poliție, să se apuce serios să „vâneze”, că a crescut fondul de vânătoare și deja devine invaziv. Că o amendă repetitivă pe afdresa lui mami și tati ar aduce un feedback mai puternic decât o discuție de care vor râde în timp ce bagă manele. Plus o acțiune cu ceilalți, pietonii și șoferii, în care să li se explice lor ce drepturi au împotriva trotinetiștilor setați pe aroganțe. Până atunci și până la rezultate concrete, evenimentele acestea preventive funcționează ca frecția la un picior de lemn.
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Dumitru CHISELIȚĂ
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Adrian POPESCU
Vlad IGNAT
Ai dreptate, redactore!