Marea Britanie a anunțat noi măsuri prin care dorește să facă ordine pe piața muncii din Regat. Pe lângă reglementările existente, apar condiționări legate de studii și de perioada acordării dreptului de muncă pentru cetățenii străini. Firește, toate măsurile luate aici, în ultima perioadă, sunt – de fapt – un răspuns, o adaptare la o situație dată, uneori scăpată de sub control. De altfel, mai toată Europa se confruntă cu problemele legate de migrația forței de muncă. Țări precum Germania sau Franța au deja mari probleme în această privință, anumite politici din trecut arătându-și, azi, efectele secundare. România trăiește în prezent un fenomen pe care, în urmă cu 30-35 de ani, îl generau și cetățenii de la noi, plecați să muncească peste hotare, pentru un trai mai bun. Dacă în urmă cu câțiva ani apariția exotică a unor lucrătoare filipineze pe care le întâlneai pe străzile Sibiului producea mirare, acum întâlnirea cu angajați proveniți din Asia a devenit un fapt obișnuit.

La hoteluri, restaurante, cafenele, magazine sau fabrici lucrează mulți nepalezi, ei fiind pentru noi ceea ce, probabil, erau ai noștri, prin anii nouăzeci, pentru nemți. Angajatul nepalez are unele avantaje: nu costă mult, e destul de harnic, relativ disciplinat, nu protestează. Asta e situația acum, la începutul acestui fenomen de import masiv pentru piața muncii. Peste câțiva ani s-ar putea ca pretențiile lor bănești să crească, să fie mai atenți la drepturile pe care le au și să nu mai fie la fel de docili (a se vedea situația din Germania sau Franța). În tot acest timp dezechilibrele și problemele de pe piața muncii se vor adânci: angajații autohotni vor trebui să lucreze cu salarii mai mici pentru că oferta nepaleză își spune cuvântul, ceea ce i-ar putea orienta pe muncitorii români strict către anumite domenii, lăsând goluri în unele sectoare.

Dacă în urmă cu 15 ani italiencele protestau împotriva româncelor care le luaseră locurile de muncă, e posibil ca, la un moment dat, ciclicitatea crizelor de pe piața muncii să determine reacții similare și la noi. Ceea ce azi pare o gură de oxigen pentru unii angajatori, poate fi, pe termen mediu și lung, o problemă pentru economie, implicit pentru piața muncii. Ca să nu mai vorbim despre calificările făcute pe „repede-înainte” la locul de muncă, instruiri pe genunchi ce se răsfrâng în calitatea unor servicii.