Era mai bine să fie bărbat, dar are avantajul că e femeie

Nici n-apucă bine Kamala Harris să intre în pielea candidatului la președinția SUA (vreau să spun, să intre oficial), că armatele de furnicuțe ce croșetează subiecte complementare, se și puseră în funcțiune. S-au năpustit unii să ne spună cât de minunat ar fi să avem primul președinte femeie din istoria SUA. În privința culorii pielii, acest amănunt nu a putut fi transformat în temă cu dantelă de premieră, existând precedentul Obama.

Oamenii tind, de prea multe ori, să se înroleze în taberele extremelor. Sunt unii care consideră că o femeie nu are ce căuta în fruntea celei mai mari puteri a lumii, în vreme ce alții pun strict pe seama genului necesitatea împlinirii acestei premiere.

La fel, când vine vorba de culoarea pielii, unii cred că e un criteriu ce ar trebui să taie aripile oricui își dorește o astfel de ascensiune, pe când alții consideră că doar faptul că cineva are învelișul corpului închis la culoare, îl califică din start pentru o poziție înaltă. Nici genul, nici culoarea pielii nu trebuie să fie privite ca o virtute ori ca un handicap, pentru că oamenii trebuie evaluați în funcție de ceea ce pot face, de caracterul lor, de bunele sau relele intenții.

Excelența și infracționalitatea nu au gen, nu au rasă, religie, ele pot fi plusul sau minusul oricui. Există două tendințe extreme de a privi oamenii, ambele nocive. Unii manifestă o intoleranță primitivă față de semeni de altă condiție, alt gen, altă culoare, în vreme ce alții consideră că sexul sau etnia cuiva îi conferă, de la bun început, un avantaj.

Dacă cineva care aparține unei anumite etnii comite un delict, se vor găsi unii care să-l înfiereze doar pentru că e membru al unei minorități, iar alții vor căuta să motiveze infracțiunea, făcând trimitere la discriminare, prejudecăți ș.a.m.d. În realitate, e vorba despre cineva care a încălcat legea. Restul sunt discuții aiurea, unele chiar cu tentă politică.

Revenind la Kamala Harris: ea candidează într-o țară în care sunt speculate, la scară mare, toate elementele secundare, de la gen, până la culoarea pielii. Faptul că e femeie sau are tenul mai închis nu trebuie să fie nici piedică, nici atu. Înainte de toate ar trebui să fim atenți la cele ce izvorăsc din cugetul și sufletul cuiva. Dar, ajungem, din nou, pe drumeagul echilibrului unde nu e deloc aglomerație, căci trăim într-o lume a speculațiilor, a discuțiilor anapoda, a superficialității, a supradimensionărilor cronice.