Constantin Necula, în sprijinul tinerilor: „ Biserica nu este pentru oameni perfecți. Lumea ne vede doar cu cădelnița”

Tumultul cotidian îi îndepartează pe unii dintre români de valorile tradiționale. În același timp, alții le ignoră pur și simplu. Biserica rămâne, în tot acest peisaj, un sprijin pentru toți cei de mai sus, evident că și pentru cei care trăiesc în credința, aproape de ea. Una dintre cele mai respectate figuri ale Bisericii Ortodoxe Romane, părintele profesor sibian  Constantin Necula și-a asumat întotdeauna rolurile pe care comunitatea religioasă le-a așteptat de la el, dar și altele, probabil nu întodeauna comode. A răspuns celor mai grele și uneori, poate, celor mai nepotrivite întrebări, indiferent din partea cui au venit. A facut-o cu blândețe, cu tonul și cuvintele potrivite. 

Constantin Necula a rămas, astfel, în inimile apropiaților Bisericii, dar a intrat și în sufletele celor care, din motive care-i privesc, nu sunt obișnuiți ai ei. Din ambele categorii, mulți, foarte mulți  sunt tineri, cei care sunt subiectul principal al acesti articol al TRIBUNEI.

„Cum îi aducem pe tineri mai aproape de Biserică?”

Pentru părintele Necula, apropierea tinerilor de Biserică nu trebuie să fie o luptă sau o obligație impusă. Susține că tinerii sunt deja parte a Bisericii, prin Taina Botezului, iar credința lor nu trebuie măsurată în procente sau prezențe la slujbe: „Nu trebuie să forțăm nimic. Cred că e suficient să înțelegem că ei nu sunt în afara Bisericii. Tinerii sunt deschiși, vii, dacă ai ce să le oferi.”

Părinții joacă și ei un rol esențial: „Orice forțare duce la lucruri triste. Părinții ar trebui să fie calmi și să nu exagereze cu metodele de parenting”, spune părintele.

Biserica nu este pentru oameni perfecți

Ținuta, vestimentară sau morală, direct legată de credință se rezuma la  decență. Are mai putină legatură cu baticul, fusta lungă sau scurtă, ori cu mersul la biserică de trei ori pe zi. Părintele consideră că Dumnezeu le poate vorbi oamenilor de oriunde, chiar și „de pe bordura drumului”.

Probabil cel mai valoros mesaj al timpurilor noastre, transmis mereu de părintele Necula este acela că Biserica nu e doar pentru cei perfecți sau pentru cei „cu busola spirituală intactă”, ci pentru oamenii triști și abătuți.
„Tinerii transmit un mesaj de întristare, izolare, derută, iar Biserica este pentru oamenii derutați și răniți”, spune duhovnicul. 

„Lumea ne vede doar cu cădelnița”

Constantin Necula a dovedit nu o data  că implicarea unui preot trebuie să fie reală, nu simbolică. Cazurile de tineri care trec prin depresii, dependențe sau chiar tentative de sinucidere sunt tot mai dese, iar Biserica trebuie să fie prezentă: „E greu să însoțești pastoral un tânăr care a avut o tentativă de sinucidere sau care vine după un consum îndelungat de droguri, pentru că lumea ne vede doar cu cădelnița.”

Această viziune asupra misiunii a dus la implicarea parintelui Necula  în Fundația Polisano, pentru a-i ajuta pe cei la nevoie. Cât despre post, tinerii de azi trăiesc în ritmuri haotice, cu puțin somn, stres constant și mese sărite. Cu alte cuvinte, strict alimentar, mulți țin Post. Însă Postul nu e doar despre alimentație, ci despre legătura cu Dumnezeu, una care le-ar face bine.

Suferintele tacute din familii

Relațiile disfuncționale îl fac pe părintele Necula să fie încă o dată  sincer și direct. Biserica atrage atenția asupra lor nu pentru a fi cârcotașă, ci având experiențe nefericite, văzând suferințe nenumărate.

 „Sunt supărat că nu vrem să recunoaștem anumite lucruri: el vine beat la întâlnirea cu fata, iar ea crede că îl poate salva. În câteva luni constată că nu e chiar așa, iar suferința se adâncește”, spune preotul în dialogul cu reporterul TRIBUNEI.

De asemenea, Constantin Necula critică ideea de a păstra aparențele unei familii doar „pentru copii”, în timp ce părinții nu mai sunt prezenți sufletește în viața acestora.

Psihologul sau preotul trebuie aleși cu discernământ 

Unii tineri aleg psihologul pentru că simt că acolo au mai mult timp să vorbească. Idealul este o formă combinată, nu excluderea, adică psiholog, dar și preot. Și invers.

„Problema apare când recurg doar la prieteni care nici ei nu stau bine pe picioarele lor. Nici preotul, dacă nu e pregătit să asculte, nu este o soluție”, afirmă Constantin Necula.

Specialistul îl vom alege cu răbdare, dar va trebui să se țină cont de nevoile sufletești. Preotul poate să-l îndrume spre oameni de calitate pentru că de fapt, intervenția în astfel de situații nu se face cu o singură persoană. În repetate rânduri și psihologii fac trimiteri către preoți, spune Constantin Necula. 

În cele mai multe cazuri, oamenii vin unde se simt bine: „Eu nu mă tem de psiholog. Mă tem de cei care sunt farsori în psihologie, psihoterapie, acolo trebuie avut grijă. Asta se aplică și în privința preoților. Uneori, iertarea pe care o poate transmite un preot este un medicament net superior față de ce poate oferi sistemul medical”, consideră preotul.

Biserica este pentru toți

Biserica este pentru toți, aceasta este concluzia dialogului cu pr. Constantin Necula, atât pentru cei puternici, cât și pentru cei slabi, dar și pentru  cei siguri și pierduți. 

„ …Biserica înalță o cultură a comunicării. În viața socială e important să nu-i lăsăm pe oameni singuri! ” – încheie Constantin Necula

Foto: Răzvan Negru