Comune și orașe cu câte doi primari, ambii pe tușă

Dincolo de a fi mânioși pe politicieni, cred că trebuie să le și apreciem transparența silniciilor și curluntrismului. În această perioadă e „de serviciu” disputa pe data alegerilor parlamentare și prezidențiale. Dacă până la tranșarea candidaturii pentru funcția de secretar general al NATO a lui Klaus Iohannis toată floarea Coaliției se împăcase cu ideea chemării la urne a norodului în luna septembrie, acum unii vor alegeri la termen. Făcând abstracție de calcule pragmatice, jocuri politice și alte mutări subiective, alegerile la termen reprezintă soluția corectă.

Devansarea localelor s-a dovedit o măsură pripită, care face acum ravagii prin administrațiile locale unde primarii în funcție își exercită mandatul, iar cei aleși fac joc de glezne pe lângă viitorul lor birou. Să lăsăm ipocrizia la o parte și să spunem lucrurilor pe nume: crede cineva că un primar căruia comunitatea i-a întors spatele mai are chef să tragă până în octombrie pentru cei pe care îi consideră responsabili de debarcarea lui? Suntem oameni, avem cu toții orgolii, vanități, trebuie să ne ridicăm deasupra clișeelor ce invocă sacrificiul până în ultima zi de mandat.

Carevasăzică, o mulțime de administrații locale vor bate pasul pe loc aproximativ patru luni, pentru că niște politicieni șmecheri s-au gândit să organizeze alegerile locale într-un mod aberant. Nici în privința majorităților din consiliile locale lucrurile nu sunt clare, pentru că mulți aleși așteaptă un pocnet din degete de la centru, trasarea sarcinilor privind încuscririle de conjunctură. Teoretic, consilierii PNL și PSD ar trebui să se coalizeze și în legislativele comunelor și orașelor din patrie, dar uite că nici la București lucrurile nu-s tocmai clare, căpeteniile Ciucă și Ciolacu arătându-și reciproc cartonașe galbene, amușinând posibile parteneriate politice noi. În altă ordine de idei sunt comunități în care directivele de la centru nu pot fi puse în practică, pentru că liberalii și social-democrații din teritoriu sunt dușmani de moarte. Iar de aici apar colaborări teoretic indezirabile între PSD, USR și AUR, PNL și USR, plus alte combinări bizare în funcție de configurația legislativului local.

În comunitățile mici omul e mai puternic decât partidul, așa că indicațiile prețioase șuierate de pe malul înspumat al Dâmboviței se pierd pe drum, iar dacă ajung la destinație sunt trimise la plimbare. Cei ce au organizat alegerile într-o mare bulibășeală au reușit performanța de a da totul peste cap și de a-și etala, cât se poate de transparent, mizele mustind de pragmatismul și interesele de grup. Bine că măcar știm, oficial, că nu contăm.