E obiceiul (vorba ştirilor despre sărbători, „tradiţia spune”) ca atunci când se termină un an şi începe altul, o chestie pur calendaristică în definitiv, să faci o retrospectivă, un fel de studiu SWOT cu ce s-a realizat, ce nu s-a putut că asta e n-ai ce să-i faci, că a fost bine că nu a fost rău şi că dragi tovarăşi nu ne-a fost uşor. De la om la corporaţie, discursul e cam acelaşi, doar nuanţele şi limbajul diferă.
Apoi, după ce ai lichidat subiectul anului vechi, te îndrepţi spre anul cel nou. În care îţi pui speranţe că vei realiza chestii sau măcar te vei căzni să faci asta, până vezi că nu se poate că na, nu eşti singur pe planetă, continent, ţară, localitate, iar unii sunt proactivi în activitatea de băgat beţe între spiţele roţilor („beţe-n roate” e cam anapoda gramatical).
Deci noul an îţi va aduce, da, e o nouă poartă spre fapte noi, proiecte noi, idei noi, rupturi de lanţ, avansat (mai în faţă vă rog) pe scara profesională, ierarhică, socială, „ca România să fie bine şi tot românul să prospere”, vorba lui Caragiale, un clasic veşnic în actualitate spre ciuda unora care nu-l agreează prin programa şcolară.
Deci, toată lumea face bilanţuri mai mult sau mai puţin realiste cu privire la anul care a trecut şi îşi face planuri mai mult sau mai puţin realiste cu privire la anul care vine proaspăt în casă.
Omul face, de exemplu, bilanţul cheltuielilor de „sărbători” când prăduia prin mall de ziceai că s-a paraşutat din anii ’80 când era plin de „n-avem” prin magazine, când forţa casieria şi îndesa portbagajul, şi îi iese că a sărit peste cal, că dacă ai card e mai greu să spui „Ho” la cheltuieli şi că până la următorul salariu mai e. Şi îşi face planuri ca în ianuarie să ocolească „locaţiile” cheltuitoare şi să mănânce din stoc, că are şi să strângă din dinţi/curea.
Alţii se gândesc că anul trecut a fost cum a fost dar în anul ăla fain care vine, oare cum se vor descurca ei graţie valului de scumpiri şi măriri de taxe, impozite şi chestii. Alţii nici nu mai vor să se gândească la ceva, că tot degeaba e.
În principiu, cam toată lumea vrea să fie bine în anul ce vine, dacă se poate mai bine decât în anul care a fost. Dar binele ţi-l mai faci şi tu, indiferent de calendar. Iar binele nu ţine doar de îmbuibare şi de starea materială.
De aia zic şi eu, conform tradiţiei, ca în anul care vine să nu mai fiţi aşa dezbinaţi din cauza unor idei cretine băgate în cap de alţii tocmai ca să vă dezbine; să nu vă mai faceţi idoli din toate mutrele care apar pe la televiziuni, pe reţele sau pe net; să nu mai gândiţi în alb şi negru atâta vreme cât există multe culori şi nuanţe; să nu credeţi în binele făcut cu de-a sila şi să evitaţi gândirea fast-food, cu idei de-a gata de la alţii.
Vă mai doresc să aveţi puterea şi hotărârea de a spune „da” sau „nu” (mai ales „nu”, atunci când e vorba de principiile voastre sau de diverse propuneri şerpeşti ori solicitări de opinii la decizii mai mult sau mai puţin gata luate). Să fiţi conştienţi de dreptatea voastră şi pentru ea să mergeţi până la capăt. Să vă găsiţi unii pe alţii, cei cu preocupări, activităţi, idei şi idealuri comune pentru a fi uniţi într-o lume în care ne-unirea e obiectiv primordial.
Să lăsaţi ura şi furia şi să raţionaţi chiar şi în cazuri extreme.
Şi vorba pluguşorului, de urat am mai ura, dar poate vă mai doriţi şi voi una alta aşa, pe „proprietate privată”, iar acolo nu mă bag.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Planuri pentru noul an: mă las de fumat, slăbesc macar 6 kile, ies in natura în loc de msll, citesc mai mult, mă port frumos cu toată lumea, număr până la 10 înainte să răspund unei persoane care m-a călcat pe bătături..