Am plecat, din nou, la plajă și ne-am trezit cu zăpadă în șlapi

Iar s-a pogorât peste țară o minune: a nins la final de noiembrie. E firesc să fie difuzate știri de sezon, cu intervenția utilajelor de deszăpezire, să se transmită prognoze meteo, dar e indecent să turui isteric cu microfonul sub nas pe marginea unui drum cu ceva zăpadă pe el, de parcă s-ar fi abătut potopul peste țară. Bineînțeles, ninsoarea ne-a prins, din nou, pe picior greșit: au fost probleme în aeroporturi, pe drumuri. E normal: la sfârșitul lui noiembrie lumea se pregătește să meargă la plajă, așa că repriza de ninsoare e privită ca un capriciu al naturii. Ascultam confesiunea unui conațional de la postul public de radio, omul amintindu-și că, în copilărie, mergea până la școală pe urmele unui tractor, cu câteva lemne sub braț, pentru soba din clasă. 

Nu spun că era mult mai bine atunci, dar cred că oamenii percepeau corect manifestările anotimpului în care se aflau. Să fim serioși: nu a fost, nici pe departe, o ninsoare crâncenă, ci mai degrabă un mic antrenament pentru o iarnă obișnuită. Și atunci? Repet întrebarea pusă de atâtea ori: am uitat iernile copilăriei, cu zăpezi până la genunchi, cu geruri care-ți înghețau nările de cum ieșeai din casă? Ne-am transformat în niște „pui de Gostat”, supărați că nu putem umbla în teniși din cârpă, la sfârșitul lui noiembrie. Mă întreb unde au trăit, până acum, toți acești mirați nevoie mare? În Filipine, în Thailanda? Ne plângem mult prea ușor, ne minunăm inexplicabil când se întâmplă să mai și ningă iarna. 

Așa cum există copii care se uită la cai, vaci sau porci ca la niște ciudățenii ale naturii, e posibil ca, în scurt timp, aceiași copii să fie înspăimântați de stratul tot mai subțire de zăpadă. Și toate astea din cauza unor părinți care îi îndepărtează de cele firești, construindu-le un univers artificial, privându-i de bucuriile unei copilării netratate cu toxinele tehnologiei. Se spune că natura a luat-o razna, că schimbările climatice produc mutații ciudate, însă niciuna dintre ele nu poate egala bizarele modificări din structura sufletească și mentală a omului. Unii susțin că natura se comportă ciudat, însă aceștia ar trebui să se uite la atitudinile bipezilor și abia după aceea să vorbească despre manifestări stranii. Zăpada e doar „protagonista” iernii, în niciun caz un inamic ori vreo pedeapsă cerească.