O raniță grea și o graniță rea

Uneori te întrebi până unde pot merge cu ipocrizia vremelnicii oficiali care se ocupă cu înnodatul și descâlcitul ițelor din politica europeană. Săptămâna trecută s-a vorbit mult despre aderarea Ucrainei și a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Procesul e unul ce presupune mai multe etape, nu trebuie să ne gândim că mâine granița UE se va muta în buza Rusiei, dar ceea ce ne-a frapat a fost beția de fraze a celor ce comentau demersul într-o notă de entuziasm. Uniunea Europeană are o mulțime de probleme, fiind măcinată de crize economice, politice, sociale, morale ș.a.m.d. Două state precum Ucraina și Republica Moldova, oricât de apropiate ne-ar fi, înseamnă o mare bătaie de cap și responsabilități uriașe pentru construcția politică tot mai șubredă a Europei. Ucraina e o țară aflată în război și, chiar dacă mâine conflictul armat ar înceta, reconstrucția ei înseamnă un efort colosal. În plus, să nu uităm că Ucraina nu e tocmai leagănul bunelor practici, iar derapajele de dinaintea războiului cu siguranță se vor accentua în perioada următoare. Ar mai fi o problemă geografică: se învecinează cu Rusia și Belarus. Nici în Republica Moldova lucrurile nu stau tocmai bine; șabloanele penibile în care se repetă la nesfârșit că țara are un „parcurs european” nu schimbă o realitate complicată. Așadar, când vorbim despre aderarea a două țări în care există o sumedenie de practici discutabile, trebuie să avem în vedere impactul pe care această mișcare îl poate avea pe termen mediu și lung asupra UE. Auzindu-i pe cei ce vorbeau cu înflăcărare despre lărgirea familiei europene, te întrebi dacă și-au propus cumva să detoneze șandramaua din interior. După ce Merkel și alți foști lideri europeni au destabilizat Uniunea, încurajând imigrația masivă, urmașii lor se gândesc să complice și mai mult lucrurile, băgându-și în casă două state care mai au de rezolvat multe probleme. Știm, e un subiect sensibil, a te opune acestor aderări e echivalentul fluieratului în biserică, dar dacă ne dezbrăcăm de veșmintele ipocriziei și analizăm pragmatic lucrurile, calculând avantajele și dezavantajele, vom ajunge la concluzia că această mutare pe tabla de șah a Uniunii Europene va fi încă o lovitură aplicată la temelia ei. Să ne imaginăm doar că Franța, Italia, Germania și Austria ar fi destinațiile câtorva milioane bune de ucraineni sau cetățeni ai Republicii Moldova, oameni cu care aceste state vor trebuie să se descurce cumva. Pe de o parte sunt reluate controalele vamale în spațiul Schengen, ceea ce înseamnă că sunt probleme mari, iar pe de altă parte se vorbește despre deschiderea ușii pentru Ucraina și Republica Moldova. Ai sentimentul că unii și-au propus să distrugă ce a mai rămas de distrus, îmbrăcându-și demersul suicidal într-o ipocrită „corectitudine politică”.