Bate un vânt de prosperitate dinspre economia românească, de vreme ce s-a vehiculat ideea că vor fi monitorizate drastic saloanele în care manichiuristele și coafezele te fac mai atrăgătoare/atrăgător. Părul nu se taie, nu se ondulează, nu se vopsește singur, unghiile așijderea, deci se cheamă că cineva lucrează. Iar dacă lucrează trebuie sugrumat cu biruri și monitorizare draconică. 

Da, poate că nu întotdeauna munca e fiscalizată în întregime, dar să nu uităm că vorbim de angajați ce plătesc dări la stat, de câștiguri care se întorc în economie, căci oamenii cumpără, plătesc TVA, nu țin banii la saltea. 

Și pentru că am pomenit despre impozitarea veniturilor, să nu uităm că orice angajat din România plătește vreo patruzeci de procente din venitul său către stat. În schimbul acestor bani, primește niște servicii medicale discutabile, o infrastructură rutieră jalnică ș.a.m.d. Există în România o mentalitate păguboasă privind impozitarea muncii, adică biciuirea celor ce lucrează la vedere, cinstit. Ei scot din foc castanele pentru că statul nu poate/nu vrea să își ia partea ce i se cuvine din alte activități, nu neapărat transparente. Să punem bocancul pe gâtul frizerițelor și manichiuristelor ce muncesc 8-10 ore pe zi și să ne uităm în altă parte când vine vorba de taxat marii tunari. 

Aici era marea problemă a economiei românești: în saloanele de cosmetică și în frizerii. A nu se înțelege că încurajăm nedeclararea veniturilor, dar parcă prea se pune jugul doar pe cei care, de bine de rău, livrează bani la bugetul statutului sub formă de taxe și impozite, muncesc de dimineață până seara. 

Când plătești 40% din venitul tău către stat și ești tratat ca un potențial infractor, se întâmplă să-ți înflorească în minte frustrări și să încerci să mai recuperezi ceva din banii pe care îi verși într-un sac fără fund, în care își bagă mâinile tot felul de inși veleitari, ce dau târcoale, rând pe rând, guvernării. De la înălțimea birourilor ministeriale, stoarcerea celor ce lucrează e soluția la îndemână, însă lucrurile stau cu totul și cu totul altfel, în economia reală, acolo unde sunt pedepsiți cei ce încearcă să trăiască mai bine, muncind. Era să spun ceva și despre respectul față de românii care susțin cu adevărat economia națională, dar mi-e teamă că mă încing și mi-o ia gura pe dinainte.