În zilele pe cât de reci, pe atât de fierbinți de la sfârșitul lui decembrie 1989, o mână de oameni plecau la luptă cu tranziția și misterele democrației gângurinde, cu mâinile goale, dar cu entuziasm și dorința de a-și face meseria. Se năștea atunci TRIBUNA, un ziar care continua tradiția gazetărească de peste un secol a Sibiului. A fost „manualul” de istorie locală, ce consemna, zi de zi, transformări la care sibienii nu îndrăzniseră să viseze, în urmă cu o lună. Cutia poștală era televizor, smartphone, calculator, căci de acolo veneau cele mai multe vești. La începutul anilor 90 nu existau posturi de televiziune printre care să zburzi curios, cât despre Internet, poate că îl întrezăream doar prin filmele SF. Cuvântul scris cântărea greu, era plumbuit de încredere. Au trecut de la primul strigăt de libertate, care a văzut lumina tiparului, aproape 36 de ani, iar azi cititorii țin în mână ediția cu numărul 10.000. Fiecare deceniu a adus transformări cruciale și a însemnat o luptă; cu mentalitățile, cu prejudecățile, cu tehnologia, cu dificultățile economice, cu lipsurile și, uneori, chiar cu noi înșine. Aidoma unei locomotive ce trebuie să ajungă la fix în gară, indiferent de starea mecanicului, a șinelor, a vremii, TRIBUNA a ajuns, zi de zi, la cititorii săi. De la redactori, paginatori, corectori, până la tipografi, toți au așezat o fărâmă din sufletul lor în această construcție cu 10.000 de cărămizi.
Au fost momente grele, uneori critice, dar ele s-au topit în entuziasmul și încăpățânarea celor ce puneau umărul la apariția ziarului, nelăsând să răzbată dincolo de pagini zbuciumul lor. Unii dintre cei care atunci erau tineri au astăzi tâmplele cărunte, alții au plecat într-o altă lume lăsând goluri greu, chiar imposibil, de umplut. Oricât de descurcate par astăzi căile comunicării, presa nu trece printr-o perioadă fastă, ziarele tipărite având drumul presărat cu o sumedenie de buturugi.
Timp de trei decenii și jumătate, echipa TRIBUNA s-a completat și descompletat, vremurile tulburi neiertând nici această tagmă. Constante au rămas doar respectul față de public, de meserie și pasiunea pentru scris. Nu suntem perfecți, uneori greșim, alteori suntem istoviți, dar facem lucrurile cu bună credință. Sunt 10.000 de răsărituri cu miros de gazetă proaspăt tipărită, fără vreun apus al conștiinței. Eu unul vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați dat în acești ani și mă înclin în fața voastră, a celor ce mi-ați căutat scriitura în paginile gazetei. Rămân alături de voi în orice fel s-ar întâmpla zilnica întâlnire.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Suntem multi afectati de multele schimbari. E insa un progres doar pentru promotori. Atentie! Puterea e vremelnica si iluzorie. Noapte buna, Tribuna. A fost un vis frumod.