Tik-tokul e tare în privată, dar nici pe asfalt nu e de lepădat

Nu am înțeles de ce mulți români cred că doar la noi lenea, ignoranța și superficialitatea sunt pe cai mari. Avem darul (sinucigaș) de a ne disprețui și suntem gata să jurăm pe râu și ram că suntem cei mai năpăstuiți, moral și material, dintre pământeni. Vorbeam, de curând, cu cineva care trăiește în Franța de vreo 15 ani, despre piața forței de muncă, despre cât de greu se găsesc și în Hexagon oameni dispuși să muncească. Nu, nu doar la noi supurează mentalitatea diformă a angajatului trândav, concentrat exclusiv pe salariu și marginal pe prestație. Îmi spunea persoana cu care vorbeam că și în Franța mulți dintre cei angajați în diferite domenii trag mâța de coadă, își iau zi liberă când au chef (ignorând mecanismul de funcționare al firmei), pleacă fără să anunțe spre angajatori unde cred că raportul dintre frecatul mentei și salariu e mai convenabil ș.a.m.d. 

Iar dacă avem impresia că doar în România tik-tok a ajuns un fel de biblie la purtător, ne înșelăm amarnic. În țările unde considerăm noi că prosteala se lovește de o maturitate impenetrabilă, rețelele sociale joacă un rol important în creionarea comportamentelor sociale. E adevărat, în Franța, Italia, Germania ori Spania lucrurile sunt mai bine rânduite la capitole precum educație, protecție socială, sistem sanitar. Dar nu înseamnă că ignoranța și superficialitatea nu tropăie pe bulevardele mentalităților. Cât despre politică, să nu credem că prăpădul disperării s-a abătut doar asupra României. Uitați-vă doar la ceea ce se întâmplă în politica franceză, la luptele și răsturnările de acolo și veți înțelege că suntem doar parte a unui amplu fenomen al degradării. Repet: prin țările ceva mai răsărite e loc de întors, mai ai opțiuni pentru a conferi vieții o oarecare calitate. Dar nu duc nici ele lipsă de ciudățenii emoționale. Poate că rețelele sociale au o mai mare putere atunci când sunt urmărite din privata aflată în fundul curții, poate că mesajele postate acolo sunt mai convingătoare după ce ai străbătut o uliță desfundată, dar nu înseamnă că ele nu produc efecte și prin locuri ceva mai asfaltate. 

Nu ne-ar strica să renunțăm la vocația fatalității, la credința că suntem cei mai năpăstuiți și manipulați dintre muritori și să pricepem că ceea ce ni se întâmplă nouă li se întâmplă și altora, dar mai ales că lamentările zgomotoase nu aduc rezolvări.