Suntem cu imunitatea la pământ, ne contaminăm prea lesne

Nici după 34 de ani de dihonie picurată zi de zi de politicieni în societate nu am înțeles că e inutil să ne otrăvim din cauza unor cameleoni, indiferent de culoarea lor politică. Nu a existat campanie electorală în care veninul scuipat de caftangiii candidați să nu fi fost preluat de susținători, de nemulțumiți, de frustrați și împrăștiat apoi din propriile limbi. Invectiva, minciuna, linșajul sunt simptomele politice care se răspândesc cel mai ușor în societatea românească, generând o epidemie de mârlănie. Foarte rar am auzit politicieni care, în campania electorală, au vorbit despre propriile planuri, despre ceea ce vor să construiască, în majoritatea cazurilor discursul fiind concentrat pe ceea ce nu au făcut ăilalți ori pe ceea ce au făcut prost, pe furtișagurile lor reale sau închipuite. Nimic de zis, s-a furat în țara asta de te miri că ea însăși mai e aici, dar raportarea exclusivă la jaful trecutului nu înseamnă că penala practică nu va fi îmbrățișată de cei ce o afurisesc cu atâta râvnă atunci când nu sunt la butoane. Involuția României e cauzată de amestecul fatal dintre nepricepere, prostie și ticăloșie. Curios, deși această combinație letală a fost mereu hulită de pretendenții la tronurile țării, ea a rămas mereu principalul carburant al tuturor guvernărilor, căci cei ce o reclamau odinioară se dovedeau incapabili să își depășească discursul populist. Toată ura, toată răutatea, toată nebunia din pălăvrăgeala politicienilor animați de dorința de a pune mâna pe putere a contaminat o bună parte a societății românești, transformând oameni altădată pașnici, în niște încrâncenați condamnați la interminabile dezmăgiri și neliniști. Așa se face că azi, dincolo de maidanul politic unde se scuipă, se ciomăgesc și se înjură candidații, pe întinsul patriei susținătorii lor, de toate culorile, fac același lucru. Politicienii au măcar un interes, e drept, meschin, dar îl au. Omul de rând intră în conflict cu semeni de altă părere absolut gratuit, iar viitorul îi demonstrează mereu că e veșnic perdant, că s-a inflamat în zadar, că s-a certat cu rudele, prietenii și vecinii pentru o cauză falsă. Românii se lasă prea ușor încălecați de meschinăria politicienilor, se contaminează într-o clipită de ură și se înrolează (unii poate cu bună credință) în armatele de susținători ai taberelor pornite la război electoral. Da, lungul șir al eșecurilor e un motiv de revoltă, însă și repetatele dezamăgiri ce au urmat susținerii unor politicieni ne-ar putea face mai înțelepți, mai cumpătați, mai puțin dispuși să mușcăm din nada otrăvită.