Pristandalele din televiziuni au jelit contabilicește, luni, plângându-se că președintele, premierul și mai mulți miniștri au lipsit de la ședința solemnă din Parlament, fiind plecați prin cele străinătățuri. Președintele e în Dubai, premierul în SUA, alți miniștri prin capitala UE, mă rog, fiecare pe unde a fost poftit. Din păcate, am constatat în ultimele trei decenii esența lemnoasă din discursurie oficialităților, rostite pe la adunările prilejuite de Ziua Națională. Se vorbește mereu despre nevoia de unitate, despre patriotism, adică exact despre ceea ce încalcă majoritatea politicienilor români. O sporovăială sterilă, de sus până jos, o prefăcătorie de pupitru, aplaudată teatral de participanții al căror gând e lipit de festinul de după ceremonii. Buun. În aceste condiții, de ce am fi deranjați că oficialitățile care ar fi grăit de complezență la o ședință teoretic solemnă, au luat drumul străinătății? Nu eram nici mai bogați, nici mai fericiți și sigur n-am fi dormit mai bine auzindu-le discursurile care sigur semănau cu cele din anii trecuți. Ar fi o ipocrizie din partea noastră să ne dorim să le sorbim vorbele de lemn oficialilor ce simt nevoia să fie văzuți la festivități și poate puțin pragmatism nu ne strică în acest context, pe care oricum, nu-l putem schimba. Nu avem de unde să știm dacă deplasările în străinătate ale demnitarilor români vor avea efecte concrete, dar e sigur că rămânerea lor acasă și participarea la ședința solemnă nu ar fi avut urmări asupra existenței noastre. Așadar, se cuvine să nu ne mai îngrozim, să nu ne mai văicărim de plecările lor, să privim situația cu detașare, cântărind-o corect. Sunt cumva politicienii din ultimii 30 de ani niște inși care cred cu adevărat în ideea de unitate? Nu. Atunci, de ce ne-am raporta le ei ca la niște prezențe indispensabile? Patriotismul e un sentiment pe care fiecare îl consumă așa cum simte: unii se aruncă în ospețe apocaliptice, unii cântă, alții joacă, unii se gândesc la istoria și destinul neamului lor, alții dorm. Nu cred că prezența sau absența unor politicieni de la o întâlnire protocolară poate afecta, într-un fel, trăirile omului de rând. Carevasăzică, zdroaba contabililor din televiziuni, care numără oficialitățile plecate, e mult zgomot pentru nimic, e o aflare în treabă. Are rost să fim scrupuloși în patria lipsei de scrupule? Nu ne-ar strica deloc să privim lucrurile fără lentilele ipocriziei și ale gesturilor protocolare, ci să le abordăm așa cum sunt, de multe ori deranjante.