FITS 2022
Tribuna
Dacă ți-e foame, au bișnițarii o ciungă de mesteci la ea până uiți de tine
Dragoş BAKO
653 vizualizari

În jurul crizei ce a răsărit încă de dinaintea războiului din Ucraina (dar pe care toată lumea o pune pe seama acestui conflict militar) zumzăie tot felul de sfătuitori care ne învață cum să strângem cureaua, cum să economisim și să supraviețuim în aste vremuri de restriște. La început ni s-a spus să mergem pe jos ori să încălecăm pe bicicletă, numai să nu apelăm la petrolul dușmanilor, să căutăm alternative pentru încălzire și câte și mai câte. Ei bine, oricât ai da la pedale sau ai merge pe jos, de mâncat trebuie să mănânci, iar alimentele se scumpesc, indiferent de modul în care ne deplasăm noi. Am înțeles de la toate sursele oficiale ce ne luminează în privința originii prăpădului economic, că războiul declanșat de Rusia este sursa crizei mondiale. Pentru că avem încă memoria funcțională și creierul impermeabil, ne amintim că prețurile, de la gaz, electricitate, combustibil, hrană până la materiale de construcții, mașini și servicii, o luaseră razna cu mult înaintea izbucnirii războiului. Și ne mai amintim câteva lucruri: că jupânii de la guvernare ne-au spus să stăm liniștiți deoarece avem rezerve de ulei cât să dăm și la alții, că benzina și motorina nu ne vor aduce în sapă de lemn sau că au ei în mânecă niște ași sub formă de măsuri salvatoare, de ni se va îmbujora nivelul de trai și alta nu. Ca într-o fractură logică, auzim, concomitent, ba că rușii sunt praf din punct de vedere militar și economic, că Putin e terminat, ba că omenirea va fi măturată de urgia unei crize fără precedent, ați ghicit, din cauza rușilor. Păi dacă sunt vai de steaua lor Putin și ai lui, cum de au puterea să treacă prin sabia ucigătoare economiile lumii? Mai mult, cum se face că o țară, despre care ni se spune că nu era cine știe ce putere, poate genera atâta amar de nenorociri economice și sociale? Unde e logica? Marile puteri ale lumii înarmate până-n dinți cu lovele, măsuri eficiente, tehnologie și soluții de-ți stă mintea-n loc, se cocoșează sub loviturile de măciucă noduroasă, plină de țărână, ale rușilor. Te pomenești că tot ce mâncăm, ardem sub diferite forme sau folosim ca materie primă în diverse domenii, venea din Rusia și Ucraina! Nici nu știam ce mari puteri sunt aceste două țări! Ni se vâră cu lingurița pe gât explicații contradictorii despre cauzele crizei mondiale, dar siropul ăsta are un miros înțepător de gargară izvorâtă din manevrele puternicilor lumii și ale celor ce vor să devină puternicii planetei. Noi, victimele colaterale, mestecăm ciunga aburelii căutând să prindem nițel gust de pricepere a tărășeniei. Iar ciunga asta e tare scumpă, pentru că bișnițarii de ne-o vând sunt puși pe căpătuială în stil mare. 

 





comentarii
1 comentarii

Mircea Platon, despre „ultimele asalturi ale Ministerului Educației împotriva școlii din România”
Istoricul și scriitorul Mircea Platon a scris, pe o rețea de socializare, o scurtă analiză despre „ultimele măsuri” preconizate de Ministerul Educației pentru școala din România.
Iată textul:
Despre ultimele asalturi ale Ministerului Educației împotriva școlii din România.

1. Ministrul Câmpeanu spune că profesorul se va redefini ca „facilitator către nenumăratele resurse de pe internet”.
Exact această idee, identică, stă la baza lucrării lui Iván Illich despre ”deșcolarizarea societății”. Când am scris despre Deșcolarizarea României am arătat că rețelele care au pus pe butuci sistemul de învățământ din România vor transformarea profesorului în facilitator de căutare pe google și că par a ieși, dpdv ideologic, și din negura ideilor lui Illich (că nu mai scăpăm de acest șir nesfârșit de Ilici care ne-au mâncat zilele și țara).
Cu alte cuvinte, Câmpeanu vorbește exact ca toți reformatorii școlii din ultimii 30 de ani. E, cu alte cuvinte, o unealtă. O sculă.

2. Câmpeanu a anunțat noua reformă în același timp în care a promis măriri salariale profesorilor. Prin urmare, sindicatele au înțeles mesajul și au ieșit la demonstrații cerând măriri de salarii. Nu au spus nimic sindicatele și profesorii cu pancarte pozați prin ziare despre DEPROFESIONALIZAREA pe care o implică noua reformă și digitalizarea. Cu alte cuvinte, profesorii acceptă să nu mai fie profesori dacă li se dau câțiva gologani în plus. Sindicatele au acceptat de mult ca școala să nu mai fie școală și învățământul, învățământ. Acum acceptă și această ultimă degradare. Bun: din acest moment mă voi adresa oricărui cadru didactic care nu a protestat deschis și ferm împotriva degradării statutului său profesional cu expresia ”tovarășul facilitator”. Gata cu ”domnul profesor” și cu ”doamna profesoară”. Niște oameni care pun umărul la degradarea școlii și a țării de către rețelele Cominternului educațional nu merită alt apelativ. Orice profesor reformat devine, pentru mine, tovarășul facilitator. Nu mă mai joc. E grețos ce se întâmplă.

3. Câmpeanu spune că se vor înlocui tablele negre, de ardezie, cu așa-zisele table inteligente, adică cu uriașe ecrane conectate la internet la care elevii se vor holba toată ziua. De ce face domnul ministru acest lucru? Zice el: ”Vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, educația va evolua mult mai mult către digital.”
El este ministru al unei țări democratice din punct de vedere constituțional. El ocupă acea funcție pentru a pune în practică voința cetățenilor, nu pentru a ne anunța că școala se va altera indiferent de voința noastră. Nu e dictator și nici nu anunță starea vremii. Starea vremii nu ține de voința noastră, deși ni se spune că, dacă vrem și facem eforturi uriașe, putem lupta împotriva încălzirii globale. Dar acest politician de cârpă ne spune că nu putem lupta pentru o școală adevărată, normală, clasică, pentru că ”ne place, nu ne place”, lucrurile stau într-un anumit fel. Deci putem lupta împotriva încălzirii globale, dar nu putem lupta pentru a ne ține tablele pe pereții claselor și pentru a ține digitalizarea tâmpitoare în afara școlii? Putem lupta împotriva sistemului climatic, dar nu putem lupta pentru valorile care susțin școala și care fac posibilă verticalizarea omului prin învățământ și educație? Natura e la degetul nostru mic, dar cultura ne scapă? Cât de redus trebuie să fii ca să susții așa ceva?
Dacă lucrurile curg de la sine, ce nevoie mai avem de acești facilitatori ai schimbării silnice care sunt oamenii noștri politici? Dacă nu se poate ține cont de voința și de interesele superioare ale cetățenilor țării, la ce bun să-mi mai exprim voința votând? Adică sunt liber să aleg oameni politici care apoi îmi vobesc doar de imposibilitatea de a face ceva bun? Cetățenii sunt liberi să aleagă oameni politici impotenți și captivi? Atunci să plece acasă oamenii politici. Să renunțăm la această arhitectură a neputinței, la această Sfântă Inchiziție a Neputinței care au devenit clasa politică din România și Instituțiile Politice ale Statului Român.
Să se ia banii cheltuiți pentru salariile acestor neputincioși captivi ai propriei lipse de inteligență și de onestitate și să se folosească pentru îngrijirea copiilor orfani, a bătrânilor și a bolnavilor produși de neputința clasei politice din România.

4. De ce există MEC? Ca să ne spună care sunt trendurile globale împotriva cărora nu putem face nimic? Dar la detectat trendurile globale ale pieței muncii sunt mai buni părinții elevilor, care oricum tind a-și îndrepta copiii spre ”meserii care se caută”, adică două: medic și ITist, cu ajutorul cărora pot pleca din țara miniștrilor impotenți. Din acest punct de vedere, toată structura MEC este inutilă pentru că redundantă și mercenară. Mai bine știu părinții care e interesul copiilor lor decât ”experții” mercenari din MEC și ISE.
Ar trebui să li se restituie părinților care își retrag copiii din sistemul lor de pervertire digitalizată banii care li se rețin prin taxe pentru școală. Ar trebui să devină punct de program de guvernare pentru orice partid cu adevărat conservator. Stop digitalizării școlii publice, afară cu tablele smart ale androizilor care conduc MEC, legalizarea școlii acasă, vouchere pentru părinții care își dau copiii la școli private/alternative sau care fac școală acasă. Opriți ”progresul”. Acesta nu e mersul istoriei, ci bâjbâiala unor imbecili.
PS Desen, Creierele de mâine (Franța, cca. 1900)
PPS Va urma.
Alte stiri
25.05.2022 14:51
Din aceeasi categorie
SEVIS

Campanie de comunicare

Turul ciclist al Sibiului

A.D.I. Eco Sibiu
VISA MEDICA
Compa
Licitatie publica

EVENIMENT TV

ACCENT MEDIA