Sibiul, pus pe jar. Nu doar de un foc

Am mai vorbit despre transformarea omului într-un „pui de Gostat”, despre slobozirea codurilor galbene, portocalii și roșii înaintea unor fenomene meteorologice firești. Suntem precum acei părinți care-și înfofoleau copiii de teamă să nu răcească în plină vară, făcându-le, astfel, mai mult rău. Ne surprinde că vara e cald, că iarna mai și ninge, că se întâmplă să plouă, că uneori bate vântul, de parcă am aterizat ieri pe planetă. Peste toate aceste sperietori multicolore cu nume de cod, a venit mesajul RO-Alert, cel care te poate scula din morți sau te poate băga în spital dacă ești mai slab de inimă. Nimic de zis, uneori avertizarea își dovedește utilitatea, însă nu puține sunt cazurile în care nu face altceva decât să semene panică gratuit printre oamenii care-și vedeau liniștiți de viață. 

După cum probabil știți, miercuri dimineață a izbucnit un incendiu în Viile Sibiului. Erau vreo 200 de tone de material textil, iar focul s-a întins pe 250 mp, o suprafață departe de a putea fi încadrată în limitele unei catastrofe. Mai mult, pompierii au anunțat că incendiul a fost localizat și că nu există pericolul ca acesta să se extindă. Au fost flăcări și degajări de fum ca la orice incendiu, însă nu am avut de a face cu o situație amenințătoare. Ei bine, liniștea dimineții a fost dată cu capul de pereți de mesaje RO-Alert care anunțau incendiul. Sibienii din Ștrand, Valea Aurie, Hipodrom și celelalte zone aflate la mare distanță de Viile Sibiului au sărit ca arși la auzul sunetului apocaliptic emanat de telefonul mobil. 

Te întrebi care e logica panicării populației, de vreme ce focul nu amenința să cuprindă alte acareturi, gospodării ș.a.m.d. Da, poate adia puțin vântul, dar pompierii aveau situația sub control. Așa că mesajul RO-Alert nu a făcut altceva decât să acționeze ca un pulverizator de panică sau ca un ceas deșteptător. Intrăm în alertă mult prea repede, mult prea ușor, ne stă inima în gât în mod artificial și începem să ne comportăm aidoma indivizilor stăpâniți de fobii, speriați și de umbra lor. Normalitatea și reacțiile proporționale cu situația reală pălesc în fața încercărilor voite sau nu de a ne induce o stare de agitație permanentă. Prea ne înspăimântăm la primul foșnet de vânt, la primul cod galben, ca să nu mai vorbim de cutremurătorul mesaj RO-Alert.