Da, nu ştiaţi asta? Aţi uitat de "Capitala Sibiu salută provincia Bucureşti" la paranghelia cultural-europeană din 2007? Mia ştiţi cum spuneau unii "Eu întâi sunt sibian, apoi sunt român", cam tot pe atunci? "Alianţa Vestului", "Transilvania Transilvănenilor", "Banatul Timişoarei" şi alte structuri centrifuge faţă de Bucureşti? Iar "Să punem odată graniţa la Turnu Roşu să nu mai vină sudiştii ăştia la noi în Ardial!" a devenit aproape proverb… 

Se aplauda ameţitor, se scrâşnea din dinţi când se auzeau nume de localităţi de dincolo de munţi, lumea bună transilvană nu mai putea de mândrie mităl-oeropeană şi spera, în sinea sa sau pe grupurile de facebook de specialitate pe unde se vehiculau nişte aiureli istorice demne de comediile cu proşti, ca Super Transilvania Vieţii să se rupă de Mitica (cu accent pe al doilea "i") Românie Regăţană şi balcanică pentru a zbura pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei, boom-ului economic şi al salariilor în miliarde de euro alături de "lumea bună" a fostului Imperiu Austro-Ungar şi implicit a Occidentului. 
OK, la minorităţile naţionale (germani şi maghiari) am înţeles atitudinea aceasta. Ei au fost destul de fentaţi de noile autorităţi române de la 1918, deci au motivele lor personale să gândească aşa şi e normală o nostalgie după vremurile bune imperialo-regeşti. La rumâni, treaba asta e mai şmecheră: se face ori din slugărnicile faţă de primii, să te-apleci ca să te laude că te-ai integrat, ori dintr-o fiţă geografică ce le-a şoptit eronat că locul, nu creierul te face deştept şi civilizat. Era şi e cool să trimiţi flegme spre Bucureşti şi să te închini spre Cluj. La fel a fost şi cu hashtag-alegerile. Ardealul cel luminos a votat cu cine a votat pe când restul ţării, bulangii şi cumpăraţii pe mici bere şi ulei, au votat pe invers. Of, dacă ne-am putea rupe de ciumele astea roşii şi să ne continuăm noi singuri calea spre noi culmi de civilizaţie, bunăstare şi porgres personal mai ales. 
Ei, de cînd e Viktor Orban la putere în Ungaria iar atitudinea lui nu e pe placul şefilor (şi subalternilor) de la UE, asta cu ruptul Ardealului de România a fost lăsată ceva mai moale în spaţiul public, nu mai e cool, Ungaria e acum baubau, nu te mai poţi lăuda cu tradiţionalele comparaţii Balaton versus Eforie Nord şi Budapesta versus Bucureşti. 

Lovitura de graţie pentru separatismul local a dat-o războiul ruso-ucrainean. NU poţi striga din toată gura "slava", nu poţi scrie din toată inima despre antivaxerii care sunt autromat putinişti, de exemplu, şi-ţi poţi aminti despre SS-istul cel bun versus rusul cel rău din povestirile din război ale bunicilor, dacă o bagi pe separatisme. Ce legătură are una cu alta? Păi uite că are. Cauza războiului, dacă îşi mai aminteşte cineva, este o chestie separatistă: Donbas. Zonă cu ruşi şi cu ucrainieni. O parte dintre cei de acolo şi-au declarat autonomia. Exact cum vor cei cu graniţa la munte. Urcaina a zis că nu şi de atunci, din 2014, ei se căsăpesc pe acolo sub ochii nepăsători ai celor care acum au steagul galben-albastru la profil care aflară de situaţie abia când Rusia a pornit invazia. 
Paradoxal, acum îi văd pe mulţi iubitori de Transilvanie separată de restul României cum nu mai pot ei după integritatea teritorială a Ucrainei. OK, deci România e de rahat (deşi scrie în Constituţie de ea) şi poate fi făcută felii, dar la Ucraina nu se pune în discuţie aşa ceva. Păi ori e albă, ori e neagră. La fel, dacă pomeneşti cumva de Bucovine şi sud-Basarabii, mulţi dintre ne-iubitorii de Românie-stat întreg îţi sar la beregată cum că putinist, (chiar dacă Rusia ni le-a rupt, în indiferenţa Vestului dar asta e altă poveste). 
Păi cum frate? Să visezi graniţă la Boiţa dar să nu mai poţi după integritatea teritorială a Ucrainei? Chiar nu puteţi fi constanţi în păreri?