Unul dintre motoarele economiei şi bunăstării atât personale cât şi a celor din jur este bogăţia. Propaganda comunistă condamna bogăţia individuală, iar toţi cei care au reuşit, de-a lungul vieţii sau vreme de generaţii, să atingă un anumit nivel financiar şi social, de la morarul satului la marele moşier sau industriaş fiind etichetaţi ca „exploatatori” care „s-au hrănit cu sângele poporului”. Se propunea o societate forţat egalitaristă, în care singurul deţinător de „avere” să fie statul. Comunismul a distrus, în România cel puţin, acea cultură a bogăţiei la modul cel mai simplu: eliminându-i pe cei avuţi. Social şi uneori chiar fizic.
Să fii bogat e un privilegiu şi chiar o artă. Pentru că o dată, îţi asumi un risc. Acela de a nu reuşi şi a deveni falit. Apoi tu, ca bogat, devii un epicentru al dezvoltării. Pentru că tu poţi deţine ceva care, prin buna sa funcţionare, face bine şi zonei (localitate, regiune) care astfel se dinamizează şi mai face bine celor care lucrează pentru tine. Aşa că faza cu „exploatarea” până la epuizare, flămânzirea, ne-plata, sărăcirea celor care lucrau pentru tine să fie o simplă bălărie a propagandei şi un element din arsenalul a ceea ce era numită „ura de clasă”. Pentru că niciun „investitor” zis burghezo-moşier nu era aşa de tâmpit (că altfel nu-i pot spune) încât să îşi strice propria mână de lucru. Pentru că e simplu: dacă ai lucrători mulţumiţi, ei fac treaba mai bine. Dacă îi plăteşti bine, ei nu pleacă. Dacă te implici în viaţa comunităţii şi investeşti în ea, ai atât o rezervă de mână de lucru cât şi sprijin social ori chiar politic. Bogaţii erau promotorii progresului. Fiind bogaţi, îşi permiteau (că aveau de unde) să investească în îmbunătăţirea vieţii „supuşilor”: plăteau pentru repararea drumurilor, construiau şcoli, biserici, aduceau utilaje care eficientizau şi uşurau munca. Pentru că ştiau că dacă ălora „mici” (social vorbind) le e bine, lor le e şi mai bine. La fel, bogaţii erau, studiat sau nu, binefăcătorii celor din jurul lor şi elemente de bază ale vieţii sociale. De la construirea de locuinţe de serviciu pentru lucrători, la implicarea în activităţi umanitare. În paralel, ei cultivau bunul gust, arta, şi viaţa mondenă. Ştiau cea ce se caută şi este frumos, erau eleganţi, dădeau tonul la mode, participau la evenimente exclusiviste care erau etalon în bun gust şi stil. Plus de asta, unii aveau „vechime” în bogăţie, începuturile prosperităţii fiind începute de bunicii sau străbunicii proprii, deci permiţându-şi să nu abuzeze de ceea ce aveau material şi de situaţia socială.
După o pauză de cât o fi fost (nu am chef acum să calculez, cam 50 de ani sunt oricum) de la 1990 încoace a apărut din nou această categorie de bogaţi. Sau mai degrabă îmbogăţiţi. Care diferă enorm (chiar antagonic) faţă de omologii lor de dinainte. Despre puţini poţi spune că au acea distincţie, acel stil, şi acea fineţe a bogatului cu tradiţie de câteva generaţii. Asta pentru că foarte multe averi au fost făcute nu prin muncă şi pionierat, ci mai degrabă prin şmecherie, combinaţii inclusiv politice, „antecedente” din poziţia de ex-elită comunistă sau cu ruptul, tipic migrantului venit de la ţară la oraş pentru „a face avere” cu orice preţ şi prin orice metode.
Aceştia, se vede fără binoclu, nu ştiu să fie bogaţi. Le răbufneşte originea socială iniţială la fiecare gest şi cuvânt. Statutul de centru al societăţii şi de mecena e pierit complet, pentru că cei aflaţi sub el sunt din categoria fraieri care nu s-au descurcat. Când le mai scapă câte un ban pentru ceva, fac în aşa fel încât să se afle pe toate canalele despre neţărmurita generozitate. Nu mai pomenesc despre absenţa culturii frumosului sau prestanţa naturală.
. Şi toate astea pentru că să fii bogat e un privilegiu şi o artă. Sau era mai înainte. Acum nu mai e cazul. Şi te întrebi, aşa unde sunt bogaţii de altădată..
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Pai, lasa, dle, comentariile la liber…