Proteste mute și tăceri asurzitoare

E mare zarvă pe plaiurile mioritice pe tema protestelor transportatorilor și fermierilor. Apar, de la o oră la alta, informații legate de amploarea acțiunilor din întreaga țară, de presupuși orchestratori din umbră, de stadiul negocierilor șamd. Marșurile tractoarelor și camioanelor reprezintă, fără îndoială, un izvor de la care televiziunile se vor adăpa câteva zile, reușind să-și umple spațiul de emisie. Multe dintre nemulțumirile protestatarilor sunt îndreptățite, dar despre asta am vorbit nu cu mult timp înainte. O realitate neluată în discuție este ”alba-neagra” creșterii prețurilor la toate produsele, la umbra argumentului scumpirii carburanților. Când motorina și benzina costau aproape 10 lei/litru, am asistat la o explozie a tuturor prețurilor, motivată de scumpirea transportului. Majorările în lanț de atunci erau explicabile, în contextul exploziei tarifelor carburanților. Încetul cu încetul, situația globală a determinat scăderi pe piața produselor petroliere, iar benzina și motorina s-au ieftinit, ajungând să coste cu aproape 40% mai puțin. Fenomenul firesc ar fi fost diminuarea prețurilor la produsele transportate cu motorină mai ieftină, însă valorile înscrise pe etichete s-au încăpățânat să rămână nemodificate, ba chiar să crească. Lăcomia marilor comercianți (și nu numai) ignoră mecanismele economice firești (de cele morale nu are rost să amintim) care ar fi trebuit să scadă ușor prețurile bunurilor din rafturi. Același lucru s-a întâmplat și în cazul unor produse care s-au scumpit din cauza majorării prețului materiilor prime folosite la fabricarea lor; după ieftinirea acelor componente, prețul produsului final a rămas același. Bineînțeles, fiecare încearcă să valorifice în favoarea sa un anumit moment, însă ceea ce au făcut unii dintre transportatorii și comercianții din România (și nu numai) e de-a dreptul japcă. E adevărat, majorarea accizei la carburanți și scumpirea polițelor RCA sunt măsuri contraproductive, care îngreunează activitatea categoriilor direct implicate. Ce te faci însă cu masele afectate de scumpirile de nestăvilit, cu oamenii care încasează, în fiecare zi, majorare după majorare, la bunuri și servicii? Pentru ei cine protestează? Normal ar fi ca, în cazul în care sunt nemulțumiți, să protesteze ei, doar că am vorbit de multe ori despre caracterul ”spontan” al acestor acțiuni și despre așa-zisul simț civic dezmorțit exclusiv la chemările mobilizatorilor de serviciu. Firește, o mizerie de proporții precum scumpirile dictate de rațiuni hulpave nu are loc printre marile dezbateri (de multe ori false) din platourile televiziunilor unde se aciuează despicătorii firului în patru.