Prea mulți „pretenari”, prea mulți „băieți faini”

Mi s-a părut genială replica lui Gheorghe Dinică din Filantropica: „Ce ţară mică! Câteva mese…”. Genială ca, de altfel, toată prestația lui de actor pe parcursul câtorva decenii. Spiritul de cârciumă e lipit de o bună parte din societatea noastră, ca marca de scrisoare. Nu renunțăm la el în ruptul capului, iar bătutul șmecheresc pe umăr și palmele prietenești date după ceafă sunt emblema abilității de a ieși din orice impas al dezbaterilor încordate. Nu de puține ori am văzut politicieni care se lăudau cu prietenii lor, cu tovarășii lor din partid sau din alte formațiuni politice, relații de buni cumetri, fie și de doctrină, ce ar fi trebuit, pesemne, să ne încălzească, să ne liniștească, să ne umple de optimism. Prieteșugurile lor nu țin însă de foame, de sete, de cald, altora decât celor direct implicați. Ultimul exemplu de prietenie declarată în public îl are în prim plan pe Sorin Grindeanu, care ne-a explicat, pe îndelete, într-un studio de televiziune, cât de bun prieten este cu premierul Ciolacu. Simți deja că inflația o ia la vale și puterea ta de cumpărare se înzdrăvenește, numai ce ai aflat despre armonioasa relație.

Am auzit de-a lungul timpului de nenumărate ori vorbindu-se despre X sau Y în cheia „băiatului bun”. Chiar dacă e tămâios, nu știe să facă nimic, îl salvează eticheta de „ficior fain”. Și dacă e „băiat fain”, merită să îl votăm, să îl trimitem în Parlament, unde va dormi patru ani pentru că nu ne va deranja nici cu un sforăit. E cumsecade, e „de ajutor”, e politicos, îți împrumută mașina de tocat carne dacă ai nevoie, așa că toate-s bune și frumoase.

În 34 de ani (ca să nu mai punem la socoteală situația asemănătoare din perioada comunistă), o mulțime de „ficiori faini” au ajuns prin Parlament, în primăriile din toată țara, doar pentru că știau să spună bancuri, să fie simpatici la chefuri, să se bage pe sub pielea multora, să manifeste o docilitate înălțătoare. Nu mai contează că în afară de a fi băiat bun, insul nu a făcut nimic notabil, toată inerția iertându-i-se pentru că – ați ghicit – era un tip „de comitet”. Poate că azi suntem aici și din cauza prea multor prietenii de cartier politic, a armatelor de băieți buni care le-au lăsat spațiu de manevră altor băieți numiți în folclorul media „băieți deștepți”. Când ne place atmosfera de birt, n-avem cum să deschidem ușa salonului de bal.