Am constatat, de-a lungul timpului, că mulți nu știu din ce trăiește o instituție de presă, care sunt sursele de finanțare ș.a.m.d. Nu de puține ori am auzit inși care ne cereau să le publicăm diferite materiale în care descriau cu lux de amănunte anumite proiecte, evenimente, invocând o bizară obligativitate pe care am fi avut-o în acest sens. Atunci când e o informație de interes public, din respect pentru cititori/telespectatori/ascultători o transmiți. Faptul că în data de X, la ora Y, în locul Z se va întâmpla ceva, s-ar putea să intereseze pe cineva, deci vorbim despre o informație utilă. A intra, însă, în măruntaiele unui eveniment de pe urma căruia organizatorii câștigă, e o chestiune de opțiune personală. Presa, în general, se supune mecanismelor economiei de piață: încasezi din materiale și anunțuri publicitare și îți asiguri continuitatea. Bineînțeles, volumul încasărilor depinde de tiraj, vizualizări sau audiență. Cu cât conținutul pe care îl livrezi atrage mai mulți oameni, cu atât clienții entității media vor fi mai interesați ca aceasta să le promoveze mesajele, pentru că ele vor ajunge la mai mulți receptori, iar astfel investiția în publicitate se va întoarce, aducând și beneficii. Am auzit și fabulații de genul „Presa ar trebui să trăiască din donații și contribuții ale unor privați”. În general, aceste enunțuri sunt slobozite de oameni care sunt străini de fenomenul media, de inși care nu știu ce înseamnă să se apropie ziua de salariu și să nu ai din ce să îți plătești angajații. Publicațiile care trăiesc exclusiv din doanții sunt execepții și am putea discuta și pe tema originii și „dezinteresului” izvoarelor donatoare. Dincolo de funcțiile clasice ale presei, cea de informare și cea de educare, vorbim despre o afacere. Punct. A confunda o instituție de presă cu o asociație caritabilă e ca și cum ai intra într-un magazin, ți-ai umple coșul și ai avea pretenția ca la ieșire să nu-ți ceară nimeni să plătești. Celor ce cred că o instituție de presă e obligată să le promoveze gratuit imaginea le recomand să încerce să-i convingă pe paznicii unui magazin să îi lase să plece cu câteva produse, fără să plătească. Îi asigur, din start, de eșecul demersului. Ziarele, televiziunile, posturile de radio au o mulțime de cheltuieli de funcționare, iar faptul că ele informează publicul, costă. Cum din cer pică doar ploaie și uneori grindină, niciodată bani, aceștia din urmă trebuie produși. Nu e nimic greu de înțeles, oricât de complicat li s-ar părea unora.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
La ce jeguri publicati, bine ar fi sa vi se inchida usile!