Ne pleacă multinaționalele. „Așa, și?”

Vestea că francezii de la Carrefour se pregătesc să părăsească România a stârnit reacții amestecate – între surpriză, îngrijorare și, în unele cazuri, satisfacție, fiindcă tabăra celor care sunt convinși că ne-ar fi mai bine fără „străini” este tot mai populată.

Dacă am reuși să trecem dincolo de sloganuri, am vedea că plecarea unei companii multinaționale nu este doar o simplă mișcare pe o hartă economică – este un semnal de alarmă în legătură cu ecosistemul investițional și predictibilitatea mediului de afaceri din România.

La fel ca alte mari companii străine care au venit aici după anii 2000, Carrefour a adus know-how, tehnologie și, mai ales, o cultură organizațională modernă. În ultimele decenii, mii de angajați români au învățat aici ce înseamnă eficiența operațională, respectarea procedurilor, gândirea pe termen lung și orientarea către client. Sunt lucruri care nu pot fi măsurate strict în cifre, dar care contează enorm pentru dezvoltarea unei economii sănătoase.

Vă mai amintiți cum arăta Sibiul în jungla anilor 2000? Era epoca „patronilor”, care tăiau și spânzurau în funcție de cât de proastă le-a fost dimineața. Îi este cuiva dor de ei? V-ați putea imagina cum ar fi azi Sibiul fără companiile din Zona Industrială Vest?

Multinaționalele au investit în formarea angajaților, în sisteme de management moderne, în infrastructură. Dacă ne mândrim astăzi cu business-uri românești de succes, asta se datorează și firmelor cu rădăcini străine, fiindcă și acestea au obligat companiile locale să evolueze.

Mulți dintre românii care conduc afaceri locale de succes și-au început cariera în mari companii multinaționale – acolo au învățat ce înseamnă profesionalismul. În ultimii 25 de ani, Pendl & Piswanger InterSearch România, una dintre cele mai importante firme locale de executive search, a recrutat peste 2.000 de manageri executivi români. Mulți dintre ei conduc business-uri de miliarde în Germania, Marea Britanie, SUA ori Japonia. La începutul anilor 2000, un CEO român într-o astfel de companie ar fi fost, cel mult, un accident fericit. Astăzi, o astfel de informație nici măcar o știre spectaculoasă n-ar mai putea fi numită.

Dacă un jucător de talia Carrefour decide să plece, este important să înțelegem de ce. Nu-i doar o decizie contabilă, ci o expresie a încrederii pierdute. Fie că vorbim de impredictibilitatea fiscală, de creșterea costurilor operaționale, de birocrație sau de presiunea publică anticorporatistă, semnalul este același: România devine un teren mai puțin atractiv pentru investiții.

O economie modernă nu poate trăi doar din entuziasmul capitalului autohton. Are nevoie de echilibru: de firme locale care cresc și de investitori străini care aduc experiență, capital și deschidere către piețele internaționale.

Plecarea unei companii multinaționale nu înseamnă doar închiderea unor magazine sau relocarea unor angajați. Înseamnă pierderea unui partener economic și social care contribuia la stabilitate, la bugetul de stat, la formarea oamenilor și la o concurență sănătoasă pe piață.

În loc să aplaudăm plecarea unor investitori care au contribuit consistent la dezvoltarea țării în care trăim, ar trebui să ne întrebăm ce putem face pentru ca următorul să rămână. România are nevoie de o strategie coerentă de atragere și păstrare a investițiilor, de un cadru fiscal stabil și de un dialog real între stat, mediul privat și societate.

Multinaționalele nu sunt perfecte. Dar, fără ele, România ar fi arătat diferit – mai puțin modernă, mai puțin competitivă și, sigur, mai puțin conectată la lumea reală.