Începutul de săptămână a azvârlit multă neliniște peste România. Povestea lupului care ar fi urmărit un biciclist pe drumul spre Poiana Brașov a reușit să ridice toate privirile și să bage în priză milioane de perechi de urechi. La scurt timp după difuzarea imaginilor, ”contraspionajul” rețelelor de socializare a intrat în poziție de atac, dând în gât un presupus ”fake news”. Conturile rețelelor de socializare au eliberat din prizonieratul imaginației tot felul de scenarii, printre care și cel ce vorbea despre faptul că lupul era, de fapt, câine lup cehoslovac și că patrupedul ar fi fost al biciclistului. Pe seară, ”specialiștii” (tot ei ne salvează) ne-au explicat că lupul era lupoaică, pe deasupra gestantă și că, probabil, alerga după biciclist întâmplător, fiind speriată de mașini. Iar de aici, până la asaltul știrilor false ce contraziceau știrea inițială bănuită a fi un ”fake news”, nu a fost decât un pas. Pe scurt: am avut un filmuleț despre care unii au spus că e o făcătură, apoi au venit alții susținând că teoria făcăturii e -de fapt- adevărata inducere în eroare. În tot marasmul creat, lupul, lupoaica sau ce o fi fost acel animal din filmuleț aproape că nu mai avea loc. Nici nu mai conta dacă sălbăticiunea alerga întâmplător în aceeași direcție cu biciclistul, dacă avusese ori ba intenția de a-l ataca. Cei ce au urmărit șarada și-au mutat atenția de pe un ipotetic pericol de agresiune asupra amenințării reale a unui fenomen toxic. Poate că cei mai mulți dintre spectatori nu au pătruns în măruntaiele fenomenului de dublare a unei știri false, ci s-au întrebat, pur și simplu, cine și de ce minte, cine și de ce exagerează. Știrea, de tip Radio Erevan, despre un lup care fugea în direcția în care pedala și un biciclist, e una din categoria întâlnirilor dintre om și sălbăticiuni. Dacă într-o astfel de situație s-a declanșat ditamai avalanșa de ipoteze aberante, închipuiți-vă cât adevăr conțin materialele despre subiecte grele ce afectează zeci, sute de mii sau chiar milioane de oameni. Episodul de la Poiana Brașov a semănat, într-un timp foarte scurt, multă îndoială în mintea consumatorilor de presă. Oamenii se vor întreba, după această experiență, cât preț pot pune pe o știre, fiind tentați să înmoaie în scepticism tot mai multe informații. Iar asta se întâmplă, nu neapărat dintr-o maturizare complexă, cât din pricina acelui sindrom al păcălitului.