Energia verde a unor minți necoapte

S-a vorbit mult în aceste zile despre creșterea consumului de energie electrică, în contextul temperaturilor foarte ridicate. E normal să se întâmple așa, de vreme ce omul a trecut de la evantai, la aer condiționat sau ventilator.

Ni s-au dat tot felul de sfaturi legate de când, cum și cât să spălăm cu mașinile de curățat, am fost îndemnați să nu vârâm toate cele în priză la ceas de seară, când cresc valorile de consum ș.a.m.d. Peste toate aceste indicații prețioase s-a suprapus discuția despre legislația deficitară în materie de valorificare a energiei regenerabile, în sensul că finanțările pentru sisteme verzi nu au inclus și dispozitive mari de stocare. Și ajungem din nou la discuțiile despre sustenabilitatea dispozitivelor de producere a energiei verzi.

Am auzit cu toții nenumărate istorisiri prezentate de oameni care au pariat pe energia verde și au umplut casa de baterii pentru stocare, după care au renunțat la așa-zisa „prietenie cu mediul” pentru că utilizarea unei mașini de spălat, a unui televizor sau a câtorva becuri se dovedea un lux.

Nu mai vorbim despre aparate de aer condiționat, ventilatoare și alte electrocasnice de ale căror beneficii vrea să profite și omul zilelor noastre. Nu sunt priceput la inginerii de acest fel, dar o minimă documentare și punerea în funcțiune a logicii de bază îți oferă imaginea nesustenabilității utilizării exclusive a energiei regenerabile. Aa, dacă vrei doar două becuri și un radio, e posibil să te descurci și cu panourile pe care unii le prezintă drept instrumente e salvare a planetei. De-a lungul timpului, oamenii au dezvoltat surse și rețele de electricitate, iar pe baza acestei infrastructuri s-a extins și industria electronicelor și electrocasnicelor care, incontestabil, ne fac viața mai ușoară.

Ce facem acum? Ne întoarcem în peșteri și stăm la opaiț? Bineînțeles, la opaițul modern, reinterpretat, alimentat de la panourile fotovoltaice. Vara asta fierbinte ne-a demonstrat, încă o dată, că politica prin care se pariază totul pe energia verde e falimentară, cel puțin deocamdată. De ce te-ai chinui o jumătate din viață mestecând iluzia că ești unul dintre cei ce salvează planeta, din moment ce, biologic, nu vei putea fi martorul acestui triumf? Știu, unora le sună cinic, dar dacă dăm la o parte pojghița de ipocrizie de pe discursurile verzi (adică necoapte) vom admite că fiecare își trăiește propria viață, nu pe a urmașilor urmașilor lui. Ceea ce elimină sacrificiile teatrale și politicianiste săvârșite verbal în numele binelui celor ce vor trăi peste o sută de ani.