Diaspora și-a făcut datoria, diaspora poate rămâne fără pupici

Vi-i mai amintiți pe politicienii dichisiți ce mimau tăvălirea în chinuri de dragul diasporei? Românii din spațiul carpato-danubiano-pontic aproape că nici nu mai contau, erau un balast, concetățenii risipiți prin cele străinătățuri fiindu-ne prezentați drept salvatori ai neamului și singurii deținători de cap funcțional pe umeri. Era, de fapt, o campanie de lingușire a diasporei, de gâdilare a orgoliului celor plecați la muncă în străinătate, în încercarea de a-i atrage spre o anumită zonă politică. Românii din afara granițelor erau utili doar în condițiile în care se mobilizau masiv la vot și, bineînțeles, alegeau pe cine trebuie.

Declarațiile de dragoste ipocrite, de-a dreptul grețoase, pe care li le făceau unii dintre politicieni, au dispărut în momentul în care agenda interesului de partid s-a schimbat. Ați mai auzit ceva despre cât de minunați sunt românii din diaspora și cât de multe secții de votare trebuie să li se asigure pentru a putea să își exercite dreptul democratic? Nu! De ce? Pentru că acum avem o alianță PSD-PNL, iar o bună parte dintre românii stabiliți în străinătate au votat cu această alianță și cu AUR.

Carevasăzică, din moment ce nu era nevoie de mobilizări suplimentare, au dispărut și periuțele penibile din spațiul public. În urmă cu opt ani, hidoșeniile din politica românească reușiseră să picure ură între românii din țară și cei din străinătate, cocoloșindu-i excesiv pe ultimii. Dihonia semănată avea o miză pragmatică, obținerea de voturi de la românii din afara granițelor. Unii au picat în plasă, alții nu.

Cert este că s-a produs în societatea românească o nouă ruptură, pentru că meschinăria unor politicieni siniștri îi împărțise pe români în buni și răi, în occidentali și retrograzi, în proști și deștepți. Am putea cataloga această acțiune drept o ucidere morală din culpă, dar cine mai are timp să-i condamne, tot moral, pe ucigașii liniștii și păcii sociale? Cu prilejul acestor alegeri au văzut și românii din diaspora cât de sinceră era prețuirea celor ce, odinioară, îi curtau și îi îmbrăcau în pupici de conjunctură.

Politicienii nu prețuiesc nicio categorie socială, ei doar exploatează anumite împrejurări, slăbiciuni și mentalități. Asta ar trebui să priceapă toți românii, indiferent dacă la un moment dat, vreun politician se apleacă să le spele picioarele, pozând într-un personaj mesianic.