De ce nu a făcut ministrul apărării armata. Nu se ştie, dar nu cred că din cauza ruşilor

Am fost şi sunt de părere că ministerele care au „atingere” cu siguranţa naţională, ca Apărarea, Internele, Externele, Finanţele şi Energia ar trebui să fie conduse exclusiv de specialişti şi oameni cu experienţă în domeniu şi în teren, neafiliaţi politic. Adică să fie buni, chiar dacă nu au un partid stăpân şi jupân în spate. Să nu fie datori partidului cu nimic, că şi acum e ca în vremea comunismului (de aia se căznesc ăştia să nu ne mai amintim, că facem asocieri), Erai şef peste ceva, dar erai subaltern pe linie de partid, deşi şeful organizaţieid e partid era, ierarhic, inferior pe linie profesională. De exemplu, comandantul unei unităţi militare comanda unitatea, dar pe linie de partid se subordona ofiţerului politic (chestie învăţată de la ruşi şi perpetuată acum „pro european”, că tot i-am pomenit în titlu). De ce cred asta cu neafilierea politică? Pentru că aceste domenii nu trebuie să se supună, să fie subordonate pe linie de partid şi unei politici de partid. Trebuie să apere interesele, teritoriul, resursele şi bunăstarea ţării, nu a unor structuri care sunt obsedate doar de a pune mâna pe cât mai multă putere. E greu de admis pentru mine ca externele, apărarea şi finanţele, prim miniştrii puşi acolo politic, să dea socoteală partidului, şefului de la partid, sau să promoveze interesele de partid.

De exemplu, la apărare ar trebui un militar. Un militar fără partid, doar militar bun şi atât. Sau un civil care să fi avut tangenţă aşa de mare cu lumea militară încât să se descurce să conducă apărarea unei ţări.

Conform CV-ului său, actualul ministru al Apărării, Ionuţ Moşteanu, are o frumoasă vârstă. Fiind născut în 1973 (23 decembrie), ar fi trebuit ca să îşi satisfacă serviciul militar OBLIGATORIU, chestie ce ar avea un plus funcţiei sale. Adică să încorporeze la 18-19 ani, în frumoşii ani de proaspătă libertate 1991-1992, când nu se mai făcea armată un an şi patru luni, (ultimul ciclu fiind cei care au încorporat în septembrie 1988), ci boierie, doar un an. Sau mult mai puţin dacă erai student. Sau şi mai puţin dacă terminai facultatea. Numai că, mult sau puţin, armata trebuia să o faci. Că era obligatorie, ea, armata. Conform propriei opinii exprimate public şi spărute în „presa noastră de ziare”, vorba lui Gogu din seria BD, el nu a făcut armata. Şi culmea umorului, conform legii mobilizării, el nu e mobilizabil pentru că nu mai are vârsta necesară. Adică are vârsta necesară, dar nefăcând armata nu poate participa la exerciţii la care participă cei de vârsta lui (sau mai mulşt, de vârsta mea) care au făcut armata. La asta se adaugă şi chestia superhazlie că cei apţi pe bune şi tineri pe bune NU pot fi „concentraţi” pentru că… nu au mai făcut armata. V-am băgat în ceaţă? Asta e, ghinion.

Ştim cu toţii cum se făcea ca să NU faci armată. Aranjai cu cine ttrebuia ba să te bage inapt, ba să te amâne la infinit. De unde era şi vorba că „faci armata în locul altuia”.

Că de Ionuţ Moşteanu ar fi făcut armata sau ar fi avut măcar contact mai aprofundat cu ea, ar fi aflat şi el că glumele la adrese armatei şi a sistemuliui militar sunt mai vechi nu decât Putin, ci decât străbunicul lui. De la căprarul Păvăloaie de la 1877, care stătea de gardă noaptea-n ploaie, trecând prin Moş Teacă şi încoace până la Lucian Pintilie, armata a fost prilej de glume şi băşcălii. Atât din interior cât mai ales din exterior. Şi că poveşile cu nebuniile şi păţaniile din armată, ca şi opiniile critice despre ea, erau şi sunt încă deliciul întrunirilor „bărbăteşti” asezonate cu bere suficientă. Deci cei care au postat defecţiunile exerciţiului de mobilizate al tăticilor celor apţi să fie mobilizaţi şi ceea ce au păţit ei, nu cred că au fost agenţi sau victime ale propagandei ruse invocate de Moşteanu, „care împinge anumite narative” şi care vrea să „denigreze Armata Română şi imaginea Armatei Române”. Mai ales când propria ta armată recunoaşte că nu a fost totul perfect. Atunci articolul „Mobilizarea rezerviștilor. Cum mi-am apărat țara fără să trag niciun foc de armă” publicat de G4media se încadrează, conform ministrului USR, la narativ putinisto-rus, ceea ce ar fi cam absurd, dat fiind orinetarea politică a gazetei. Iar ex-minsitrul apărării Fifor a reciunoscut că „băşcălia” a fost indigenă, fără ajutor „din afară”, şi că „vinovatul” care a generat glumele ar fi… Ministerul Apărării.

Că tot veni voirma de veselie politică, bănuiesc că „leak”-ul cu videoul în care ministrul Apărării se dă cu trotineta prin sediul USR este tot o făcătură ruso-putinistă, filmarea fiind făcută de un agent rus inflitrat în partid, un duşman strecurat.

Veţi spune că anterior am scris că e bine să mai iei oamenii în armată şi că exerciţiul a fost OK în sensul ăsta. DA, a fost OK, armata nu mai e cu „mişcă bă că te ia mama dr***ului”, „comentezi-culcat” şi cu nouă oameni la o conservă de sardele. OK, au fost şi disfuncţionalităţi inerente şi de înţeles pentru cei care au avut contact cu armata. Dar lăsaţi lumea să glumească fără a-i tot ameninţa atâta, că intraţi şi mai mult în derizoriu decât până acum. Ca aia cu „O capotă ridicată/Doi bocanci şi-un c****r afară/E-o maşină militară” am auzit-o de la un ofiţer. Şi era înainte de războiul hibrid.