De ce e diferit alegătorul din Sibiu de cel din Teleorman

L-am auzit ieri, în timp ce așteptam la rând să achit ceva, pe un bărbat la vreo 50 de ani, vărsându-și năduful la telefon. Din câte am înțeles era dintr-o localitate unde primarul în funcție pierduse și, la finalul discuției, a conchis: „Nu e bine în Teleorman, că nu le fac primarii nimic și tot ies cu 50-60%? La noi, dacă le faci, nu e bine”.

Am încercat să-i determin localitatea de baștină/domiciliu, dar a încheiat conversația, a plătit la casă conținutul coșului și dus a fost. În fond, nici nu contrează de unde era, am reținut observația legată de situația din Teleorman. Recunosc, mi-a dat de gândit remarca. Nu trebuie să-i judecăm pe alții cu instrumentele prejudecăților, trebuie să ținem cont de toți factorii ce determină o stare de fapt. Poate că e o diferență între standarde: cei obișnuiți cu investițiile vor tot mai mult, în vreme ce acolo unde e sărbătoare când se asfaltează una dintre ulițele desfundate, oamenii au impresia că s-a pogorât o minune asupra lor.

Mi-am amintit de un alt exemplu, dintr-o comună a unui alt județ, unde vreo 20 de ani un primar bătut în cuie de limitele comunității în fotoliul de la primărie, nu mișcase un deget pentru oameni. Când s-a plictisit să mai candideze și-a pus coada pe spate și s-a dus în treaba lui, iar cel care i-a urmat a asfaltat vreo două străzi, motiv pentru care oamenii l-au reales cu un scor demn de victoria nouăzecistă a lui nea Nelu. Cam ăsta ar fi mecanismul: îi obișnuiești pe alegători cu investiții multe, vor vrea și mai mult (e și normal); le dai din când în când un petic de asfalt și multe ajutoare sociale, ești Dumnezeu pe pământ. Sunt comportamente formate în timp, reacții firești ce țin de educație, stare emoțională etc.

Ce mai influențează comportamentul electoral, pe lângă cele descrise mai devreme? O stare de nervozitate, de permanentă nemulțumire și frustrare socială, pe fondul căreia promisiunile pompoase prind rădăcini în mintea omului neliniștit. Să nu uităm că Sorin Oprescu a câștigat alegerile, la un moment dat, promițând autostrăzi suspendate în București. Cu toate că județul Sibiu e unul mediu în privința întinderii și populației, constatăm comportamente diferite de la o zonă la alta sau chiar în aceeași regiune.

Oamenii reacționează diferit în localitățile din Mărginimea Sibiului față de cei de pe Valea Hârtibaciului ori din Țara Oltului. E o chestiune ce ține de așteptări, de rivalități locale și, nu în ultimul rând, de nemulțumiri mai mult sau mai puțin legitime, acumulate în timp. Și ar mai fi ceva: lipsa echilibrului și-a spus cuvântul și la aceste alegeri: dacă nu comunici cu alegătorii, nu e în regulă, însă nici insistența, bomabardarea lor cu mesaje agasante nu e soluția câștigătoare.

S-a văzut în mai multe comunități din județ, unde, ignorarea votanților sau, dimpotrivă, mitralierea lor cu rafale de promisiuni și mesaje îmbietoare s-a întors împotriva candidaților. Și iată cum am ajuns, din nou, la problema echilibrului. O problemă pe care sunt convins că și în viitor candidații o vor ignora cu mare artă.