Cum să-ți crești stima de sine, dibuind plaje virgine

Omul se suspectează de tot mai multe calități : e clarvăzător, descoperitor de metale, care altfel se găsesc în natură de la facerea lumii, de stăpânitor și modelator a tot ceea ce înseamnă viață, de explorator perpetuu. Această din urmă pretenție am întâlnit-o, în ultima vreme, la tot mai mulți semeni. Bunăoară, cineva călătorește în Grecia, Italia, Cipru, Spania, mă rog, în orice țară care are și țărmuri scăldate de mări și, cum nu dorește să se amestece cu detașamentele de turiști gălăgioși, pornește în căutarea plajelor virgine, pe care – ce să vezi? – le și găsește, ascunse după o stâncă sau vreo pădurice. Că respectivele plaje sunt atât de virgine, încât găsești pe ele urmele unor precedente penetrări turistice, e o altă poveste. Când a ajuns turistul nostru pe ea, nu era nimeni, deci se cheamă că era virgină.

Am auzit de nenumărate ori oameni entuziaști, gata să jure că au fost primii care au pășit pe o plajă neștiută de nimeni și sunt convins că mulți au avut parte de relatări asemănătoare. La o simplă înmulțire vom constata ca lumea asta e plină de locuri neexplorate, pe care, bineînțeles, poți găsi și câte un steag. Sentimentul exploratorului către care soarta a surâs cu îngăduință și i-a hărăzit descoperirea plajei, pe care nu se aude nici muzică de club și nu se vinde nici cappucino din prafuri se transformă într-o modă: la revenirea din concediu mulți le relatează celor din asistența de ocazie cum au pus pe hartă un loc absolut minunat, pe care divinitatea îl păstrase doar pentru ei.

La prima vedere, pare un comportament amuzant și atât. În fond, e firesc să te amuzi în fața unei arteziene de importanță ce rumegă iluzia întâietății pe plaja ce nu avea cum să scape băștinașilor din zonă. Dar convingerile de acest fel înseamnă mai mult decât dorința de a ieși în evidență sau de a astupa mici complexe: ea reflectă o atitudine bolnăvicioasă, de stăpânitor poleit cu importanță, de ins ce se suspectează a fi ales de energiile universului pentru a-i lumina pe întunecații din jur. S-a umplut lumea de absolvenți ai „academiei mesianice” care te învață (uneori contracost) ce trebuie să faci, cum să pășești, să tușești, să strănuți, să respiri pentru a putea face parte dintre cei aleși. Da, au apărut ca ciupercile după ploaie, așa cum răsar plajele virgine la fiece pas, inclusiv pe Copacabana.