Comandantul suprem al armatei e într-o perioadă de concedii, deci nu e prezent la sărbătoarea armatei

Adaugă ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

M-a frapat (deşi nu m-a mirat prea tare) absenţa, de Ziua Marinei, fix a şefului suprem al marinarilor (şi al aviatorilor şi al militarilor din forţele terestre), respectiv comandantul suprem al Armatei României, Nicuşor Dan. Contraziceţi-mă dar cred că tocmai am marcat o premieră naţională: prima Zi a Marinei la care nu am avut preşedinte.

Ca sibian sunt obişnuit cu absenţe notabile la evenimente ce implică ideea de Românie, drapel, defilări, sărbătoare naţională sau celebrarea altor simboluri care ţin tot de „vibe”-ul de român într-o Românie care contează şi care merită să fie apărată. Asta pentru că, de multe ori, de-a lungul mandatelor sale, pe atunci primarul Klaus Iohannis nu era o prezenţă permanentă la aşa ceva, chiar dacă era vorba de Ziua Naţională. Aşa că absenţa prezidenţială de pe 15 august de la Constanţa nu m-a luat prin surprindere, deşi m-a surprins cumva.

OK, imediat au apărut pe reţele, din neantul din care apar de obicei, ceva imagini din seria „luat prin surprindere” cu preşdintele prezent la, cum spuneau experţii de la Digi, „o mănăstire de la Sâmbăta de Sus” (de parcă acolo ar fi un cartier de mănăstiri, nu doar una). De ce a ales fix o mănăstire, ca să se oripileze tot sexo-eco-marxismul real şi virtual, în loc să fie alături de militarii săi (vrea nu vrea, sunt ai săi, e comandantul lor suprem), ca să crească în ochii patrioţilor şi ai „suveranilor”?

Am tot rulat cauze. Să fie o răbufnire de credinţă păstrată cumva ascunsă în intimitatea gândirii şi simţirii lui? M-aş bucura să fie aşa. Ar însemna că preşedintele are un fond de bunătate creştină în el, care uneori răbufneşte şi că nu se teme să arate aceasta în public şi să aleagă ceea ce-i cerea sufletul, nu protocolul. O dorinţă de a fi lăsat în pace şi o fugă de la nebunia vieţii de şef de stat la liniştea unei mănăstiri? M-aş bucura din nou. Şi eu vreau de multe ori să fiu lăsat în pace şi să scap de tâmpeniile cotidiene. Sau o dorinţă de întoarcere în lumea copilăriei de pe plaiurile natale ale Ţării Făgăraşului? După cum a declarat el, ar fi posibil, că, zice el, aici venea cu părinţii şi de aia a ales din nou să fie aici. Sau simplu, să fie doar o tentativă de lovitură de imagine? Nu ar fi exclus, nu este prima dintr-o serie de mai multe, sub titlul de lucru „Uite ce preşedinte onest avem noi aicea”, acum cu detaliile că uite participă la slujbă şi el, sau, şi mai şi, a renunţat la festivisme oficiale pentru a fi aici în intimitatea mănăstirii. Politica este o ştim noi ce iar onestitatea, deşi foarte trâmbiţată electoral în ultima vreme, nu are ce căuta în ea. Chestia asta sincer m-ar întrista dar nu tare. Oricum până una alta avem doar supoziţii şi am impresia că aşa vor şi rămâne.

Interesant că, de data aceasta, deşi cunoscut ca generator de reacţii comice, Nicuşor Dan a cedat locul din topul amuzamentului public ministrului apărării Ionuţ Moşteanu – USR, care ne-a lămurit că preşedintele l-a anunţat că „n-o să vină la Ziua Marinei astăzi” deoarece e „într-o perioadă de concedii şi (ăăă) este în ţară, va fi alături de români în altă parte”. Şi că în ciuda faptului că nu a venit de Ziua Marinei, „e decizia dânsului pe care-o respect, este un hai să spun nu un suporter, este un preşedinte care înţelege foarte foarte bine (pazuă) importanţa României, importanţa armatei române în această perioadă am avut foarte multe discuţii în aceste două luni de zile de când, aproape două luni de zile de când sunt ministru” deci în concluzie „este un comandant suprem cu care mă mândresc”. E clar?

Apropo, cu o zi înainte Nicușor Dan, a semnat decret privind desemnarea domnului Ilie-Gavril Bolojan, prim-ministru, ca viceprim-ministru interimar”. Bun aşa, dar ce îl recomandă?