Ciocolata Dubai și batonul fruntaș „made in Mediaș”

Când eram copil și la școală vreun coleg intra în jocul înșelător al altuia, învățătoarea ne spunea că e de ajuns ca un nebun să arunce o piatră în apă, ca zece oameni zdraveni să se arunce după ea. Pe vremea aceea nu auzise nimeni de bloggeri, vloggeri sau influenceri, personaje care azi, indiferent dacă au sau nu ceva în cap, pot mobiliza batalioane de naivi care să le urmeze sfaturile și să-i imite, asemenea maimuțelor de la zoo. E plin mediul virtual de inși care dau sfaturi, îți creionează traseul vieții, ei fiind, în realitate, niște eșuați ai propriilor destine. Nu contează ce spui, ce ai în cap, important e să ai o puzderie de urmăritori, de fani, de cele mai multe ori la fel de mintoși ca tine. 

Se vorbește în această perioadă, până la isterie globală, despre ciocolata Dubai, un produs pe care l-a făcut celebru o duduie ce a fabricat o poveste banală, mânjită cu acest produs. Nu a fost decât un pas până la pandemia de bălit la celebrul desert. Aproape că ești un nimeni cu acte dacă nu ai mâncat sau nu îți dorești să mănânci o tabletă din faimoasa ciocolată, altfel un produs obișnuit. Cineva care a testat-o mi-a spus că nu e mare lucru de gustul ei foarte dulce, dar, deh, gusturile nu se discută. Obișnuiam să cumpăr ciocolată de casă făcută după rețeta din copilărie, de la o cofetărie din Mediaș. Uite că nu s-a găsit niciun influencer care să promoveze batonul ce îi trimite pe mulți cu gândul în liniștitele zile ale irepetabilei copilării. 

Ori nu i-a venit vreunui blogger ideea ori nu e ciocolata destul de „cool” pentru a te afișa cu ea în lume (dacă -totuși- se apucă cineva de bloggerit pe această temă, vreau drepturi de autor). Că una e să spui că molfăi ceva „de la Dubai” și alta e să te scobești între dinți pe malul Târnavei. Sunt destui părinți care își educă (?) odraslele cu sfaturi căpătate de la influenceri și nenumărate dudui ce se transformă de bună voie în cobai, urmând curele unor bloggerițe celebre, nutriționiste de ocazie și de-o vară. Supremația ambalajului constituie o molimă ce macină nu doar România, ci întreaga lume. E suficient ca un milion de urmăritori să se uite în gura unui șmecheraș orientat, ce se căpătuiește de pe urma lor, ca să nu mai conteze că în cavitatea lui bucală găsești doar carii ori că dinspre aceeași gaură întunecată vine un miros greu.