Ce te faci dacă se ia curentul sau cum ne-am pierdut abilităţile practice

De fiecare dată râd când mă gândesc la scenariul ăsta post-apocaliptic: lumea a trecut printr-un dezastru de care vreţi voi, cataclism natural, război mondial, invazie extraterestră, o decădere misterioasă sau nu a întregii civilizaţii sau chiar o simplă pană globală de curent de vreo, să zicem, câteva decenii. Ar fi cel mai amuzant eveniment din istoria umanităţii, care ar scoate la lumină un alt dezastru, mai tăcut. Faptul că majoritatea noastră nu mai are abilităţi practice sau le are în foarte mică măsură.

Ia să vedem cum ar fi. După dezastrul ACELA (car-o fi el) evident că supravieţuitorii s-ar aduna în grupuri grupuleţe, triburi-tribuleţe şi ar căuta să supravieţuiască, precum berlinezii în 1945. Ar porni de la zero (nu aşa e în fiecare film din ăsta? Se porneşte de la zero). În primul rând, s-ar face un inventar al abilităţilor fiecăruia, ca să se vadă cu ce poate fi el de folos comunităţii. „Tu ce ştii să faci?” „La ce te pricepi?” Şi am vedea atunci că civilizaţia noastră civilizată ar ceda încet civilizaţiilor mai primitive, mai cum să zic ca să nu ofensez, mai de la coada sapei & vacii. Care, atenţie, nu şi-au pierdut abilităţile fizice şi au rămas în contact puternic cu munca fizică.

Bun, hai să zicem că am avea mulţi constructori, pentru că se construieşte. Numai că mitologica bormaşină face-tot şi alte scule ar fi inutile pentru că nu e curent. Plus alte probleme ce ţin de transport şi logistică. Dar restul? „Tu ce ştii să faci”? A, baze de date pe calculator. A, eşti un activist civic şi fundraiser. A, „creator digitali”. A, eşti un influencer de succes, vlogger viral, angajat multitasking la o mare multinaţională. Eşti un priceput la scanat produsele din magazin. Poţi pune filtre la poze pe smartfone. Eşti cameraman şi editor foto-video de nunţi şi alte event-uri. Eşti foarte bun la făcut live-uri, la SEO, la navigat pe net şi pe canalele tv. Eşti speaker motivaţional (sau nu) şi dezvoltator personal. Deja comunităţii începe să-i cadă faţa pentru că de fapt tu nu ai o calificare practică necesară. Veţi spune că am eu pată pe ocupaţiile acestea foarte la modă şi foarte profitabile, că aşa sunt eu. Bun hai să mergem în altă parte. Eşti muncitor la o maşină care mai mult face ea decât faci tu. Eşti dispecer. Eşti calificat din acela cu scule multe şi noi. Eşti casnic, şti să umpli maşina de spălat şi să bagi friptura la cuptor şi supa instant la microunde. Eşti creator handmade şi imprimi căni şi faci brăţări. Eşti orice, dar nu ai curent apă şi gaz. Te ajută cu ceva tot ce ştii? Uite de aceea, mă tot întreb şi mă tot amuz pe tema lui „ce ne facem dacă se ia curentul”. Cine crede că asta e o tâmpenie, să îmi spună el/ea, ce face ACUM, când se mai ia curentul? Ce face acasă sau la lucru dacă nu mai e ştrom? Ei?

Când eram copii ceva mai răsăriţi, ne făceam singuri jucării. La şcoală cât era ea de cum era ca să nu urle unii că-s nostalgic, aveai ore de „lucru de mână”, de „gospodărie” şi de „atelier”. Când mai evadam în excursii, ştiam să facem focul din nimic. Făceam mâncare din ce aveam, de la cartofi copţi la fript slănină. Cei care lucrau în fabrici nu erau aşa de automatizaţi şi cu CN, şi aveau timp să mai facă una alta cu mâna lor, în funcţie de profil, acele „fuşeraie”. Ultima perioadă a ceauşismului, cu ale ei, te-a învăţat să te descurci cu ce ai sau cu pe ce poţi pune mâna şi să faci ce nu găseşti sau nu ţi se oferă. Acum eşti dependent de multe resurse exterioare, ai devenit comod ţi-ai pierdut, aşa, după o generaţie toate abilităţile de a supravieţui singur. Plus că şi mersul pe jos ţi-e tot mai străin.

De aceea ar fi bine ca să mai revenim, chiar de hobby, la meşteşugărit chestii. Nu de alta dar nu ştii când se ia curentul şi nu mai ai nici semnal, nici net.