Ce-i trebuie unei piste de biciclete: surori sau bicicliști?

Aveam o cunoștință care, din motive lesne de înțeles, era obsedată să-și umple cămara și frigiderul cu alimente care, de cele mai multe ori, se stricau. Nu prea mânca unt, dar întotdeauna avea câteva pachete în cămară, stând pentru ele ore în șir pe la cozi (vorbim despre vremurile de dinainte de 1989). 

Am asociat apucăturile ei, de multe ori, cu obsesia autorităților locale pentru pistele destinate bicicliștilor. Ultima se amenajează acum pe strada Theodor Aman. Am mai spus-o și cu alte ocazii, la o aruncătură de băț mai există două astfel de piste care duc în Dumbrava, dar poate cinci milioane de lei trebuiau sparte pe ceva și atunci, iată lozul câștigător, încă o pistă pentru biciclete, să nu se plictisească celelalte două din vecinătate. 

Nu spun întâmplător „să nu se plictisească” pentru că nici pe cea din Sub Arini, care merge pe lângă terenul de rugby, cât nici pe cea de pe Calea Dumbrăvii nu vezi puzderie de persoane dând la pedale. Dimpotrivă, pe pista cea roșie ce șerpuiește prin parc nu se înghesuie prea mulți bicicliști, ei preferând lățimea carosabilului din zona terenului de rugby și de pe Aleea Călăreților. De altfel, dacă vă veți plimba pe toate pistele amenajate recent în oraș, veți constata că numărul celor ce le utilizează, altfel decât plimbându-se la pas, nu e foarte mare. Și atunci te întrebi de unde vine această înverșunare de a investi milioane de lei și euro în aceste căi de rulare. 

E firesc să asiguri conexiunea pentru bicicliști între toate zonele orașului, dar când plantezi piste inutile, vezi strada George Coșbuc, sau unele foarte aproape de altele (vezi Calea Dumbrăvii, Parcul Sub Arini, strada Theodor Aman) se cheamă că risipești banul public. 

Această din urmă pistă, la care se lucrează acum, putea fi amenajată în altă zonă a orașului unde nu există un astfel de drum destinat celor ce circulă pe două roți, pentru că, așa cum spuneam are două surate în imediata vecinătate. 

Probabil sunt sibieni dornici să se poată deplasa în siguranță cu bicicleta, dar cât de mare e numărul lor? E proporțional cu preocuparea autorităților și investițiile acestora în piste? Nu de alta, dar nu am văzut o grijă deosebită pentru amenajarea unor parcări care să rezolve stringenta problemă a aglomerației de mașini, ci dimpotrivă, s-au mai și desființat pe ici pe colo unele locuri.

Uitasem: se amenajează o parcare pe Siretului. Foarte bine. Dar nu e cam puțin în raport cu adevăratele nevoi din toate cartierele orașului? Firește, întrebarea era „decât” retorică.